miercuri, 25 decembrie 2019

Leapșă - Am întrebat 10 bloggeri

Crăciun fericit! Nu e un secret că nu sunt tocmai cel mai mare fan al sărbătorilor, al petrecerilor sau al reuniunilor, însă am decis să vă dau un cadou la fel de inutil ca cel cu care vă duceți voi în vizită la neamuri, ca să nu mergeți cu mâna goală, mai ales că tot mâncați piure cu friptură și murături la omu' ăla acasă. Adică o leapșă blogosferică!

Leapșa a pornit inițial de la Ramona, iar eu am primit-o de la Emil, Studentul Minune. Treaba e cam așa: după cum vedeți din titlu, e un Q&A, 10 întrebări la care noi, bloggerii ar trebui să răspundem. Să purcedem, așadar!


1. Daca ai putea alege un fel de mancare pe care sa  il mananci pentru urmatoarea luna (fara sa ai voie sa mananci altceva), care ar fi acela?

Fără a sta pe gânduri, răspunsul ar fi porumb, fiert sau copt. Îmi place prea mult ca să mă pot sătura. Dar totuși, fiind vorba de fel de mâncare și nu de un aliment singular, m-aș axa pe ceva salată mexicană cu carne. Aș avea cât de cât un echilibru alimentar din combinația carne/legume. Dar mexican pentru că ar conține fasole și porumb, le ador! 

2. Pleci intr-o vacanta de doua saptamani pe o insula exotica si aproape pustie si poti lua cu tine un actor, un blogger/vlogger si un antreprenor (romani sau straini). Pe cine iei?

Asta e ușor! Florin Piersic, Jimmy Hex (se pune ca vlogger? sper că da, că alții nu urmăresc) și Sorin Ovidiu Vântu. Maestrul ar face timpul să treacă foarte ușor cu poveștile sale, Jimmy Hex a crescut la țară într-o vreme când asta însemna mers prin păduri și furat de fructe, plus că a supriaviețuit prin Jabana (urmăritorii știu ce zic), deci posibil să știe să ridice un adăpost și e și obișnuit cu munca fizică. Iar pe S.O.V....well, o să îmi iau o agendă și un pix, să îmi notez ce spune. După cele 2 săptămâni, s-ar putea să mă întorc cu un plan elaborat de cum să vând nisipul de pe insulă în sticluțe mici și să investesc profitul în viitoarea mea companie multinațională. 

3. Stim cu totii ca in copilarie visam cel mai mult.  Spune-ne un vis pe care il aveai in copilarie si s-a indeplinit si unul care nu s-a indeplinit.

Pot spune unul care s-a împlinit, dar totuși, nu s-a împlinit? Visam să fiu luptător de wrestling într-o bună zi. Să urc în ring, să fac manevre. Parțial, s-a împlinit. Am ajuns pe ringul de wrestling. Dar tot atunci s-a năruit, a fost primul și ultimul antrenament la care am fost. Nu e Judo, nu e MMA. E mai dureros. Nu loviturile, alea sunt fake. Dar căzăturile și antrenamentul...mai mult decât puteam duce. Trebuie să iubești la nebunie chestia asta ca să îți asumi atâtea capete date de ring și podul făcut stând în cap pentru întărirea musculaturii gâtului.

În rest, nu știu! Nu prea aveam vise realiste în copilărie. Poate singurele realiste erau să îmi fac o trupă de rapcore și să ajung primar. Încă nu s-au împlinit. 

4. Primesti un cadou foarte urat de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Ii spui ca e oribil sau te prefaci ca iti place?

Meh, faptul că s-a gândit să îl ia/facă e cel mai important. Da, sunt atât de ciudat încât e posibil să nu folosesc în veci cadoul de la tine, dar o îți super mulțumesc pentru el, asta dacă l-ai făcut tu. Sau măcar l-ai cărat și a fost greu. Sau ai umblat mult pentru el. În fine, înțelegi ideea. Nu mă interesează cât de urât e, ci faptul că ai sacrificat timp, energie și nervi pentru el, asta mă interesează. Sunt o prințesă, apreciez și chiar ajung să iubesc o persoană care se chinuie și își asumă un disconfort pentru a face ceva drăguț pentru mine.

5. Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

''Noi''- Evgheni Zamiatin. Să tot fie vreo 10 ani de când am citit-o, dar rămâne poate cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Atât, dar atât de definitorie pentru societățile umane din totdeauna. 

6. Daca ai putea calatori in trecut si sa discuti cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ti-ai da? (maxim 3)

Puștiule, știi site-ul ăla care seamănă a ziar, unde scrii tu articole parodie, proză în rime pe platforma zice.ro? Ee, nu o șterge după 3 postări pe ideea că ''meh, e o prostie, nu ține!''. Peste puțin timp, vor apărea niște băieți, Times New Roman le zice, au cam aceași abordare. Și le merge bine. Ține-te de ea și promovează, că ai idei bune și energie, plus că acum e vârsta la care să crezi în ce faci. În 8 ani, se stinge flama! Hai, trage tare!

Băi, du-te și fă Facultatea de Istorie. Aia îți place, asta ai vrea să faci, nu te limita la Comunicare și P.R. doar pentru că ți se spune că e mai de viitor. Mergi la Istorie. Nu vei profesa în veci, dar fă ce îți place.

Nu te mai îndoi de tine și nu mai face totul o competiție, nu ai nimic de dovedit nimănui! Ești foarte isteț. Comod, dar isteț și nealterat de ideile clișeice ale maselor. Nu ești tu trend setter, dar nici urmăritor, tu mergi pe alte căi. Fă lucrurile exact așa cum le simți! Vei scăpa de multă angoasă dacă faci exact ce simți!

7. Ti se ofera sansa de a juca in filmul realizat dupa cartea ta preferata. Pe cine ai interpreta si de ce?

M-aș vedea jucându-l pe Konstantin Treplev, din ''Pescărușul'' lui Cehov. Pot identifica cu ușurință un anumit ''eu'' adolescent în angoasa, perfecționismul și frustrarea cu care încerca el să facă lucrurile diferit, doar pentru a dovedi ''CEVA!''. Era vital pentru el să fie confirmat de maică-sa și de Trigorin, deci făcea totul cu o presiune pe umeri fantastică. 

8. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Am putea pune punct înainte de ''pe blog''. Scriu pentru că nu am bani de psiholog. Și chiar dacă am, ăla mă contrazice. Să fiu contrazis pe banii mei, asta nu accept. Scriu pentru că nu vorbesc. Sunt un bufon la suprafață, reduc tot ce poate fi redus cu câteva glumițe. M-am învățat să nu spun, ci să scriu. Dar uneori, mai pun și pe blog ce simt nevoia să fac public. E un act de exibiționism mental, cele mai proaste, mai ilare sau mai ilogice idei sau trăiri, le aștern aici. Nu aștept nimic în schimb. Dacă te-am făcut să râzi odată sau să cazi pe gânduri la o idee spusă de mine, eu sunt mulțumit. Dacă treci mai departe ignorând, tot e bine. Mie îmi place ce scriu. M-aș citi dacă aș avea răbdare.

9. Primesti un premiu (in bani) pe care esti convins/a ca nu il meriti. Cum reactionezi?

Depinde de natura premiului. Dacă cumva îl primesc ca urmare a unui concurs de creație, să zicem, și eu consider că e foarte slabă sau că nu merita să câștige, voi folosi o parte din bani pentru a ajuta un puști sau o puștoaică aflat/ă la început de drum în treaba asta. Îi cumpăr o carte sau un curs sau orice ar avea nevoie sau ar putea fi util. Nu voi da tot, asta e sigur, trăim într-o lume materială și încă nu sunt la stadiul de a renunța la sume de bani, dar probabil jumătate i-aș folosi să repar ''greșeala'', să îi transform în ceva util pentru cineva care are nevoie.

10. Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public pana acum.

E mai greu decât mă așteptam să răspund la asta. Poate faptul că sunt foarte timid și introvertit. Par arogant, par prost crescut sau chiar prostănac. Dar motivul pentru care am doar glume idioate sau pentru care evit apropierea excesivă de oameni, este pentru că sunt introvertit. Și nu, nu vreau să schimb asta. Mă obosește agitația, gălăgia, oamenii. Cine mă vede din exterior, ar crede că sunt un party monster sau din contră, că sunt un tip trist, în căutare de înțelegere. În realitate, sunt doar foarte plictisit de agitație, țopăială. Vreau liniște. Oh, și, da! Faptul că îmi amplific stările, mai ales dacă vreau să scriu ceva. Nu prin substanțe, ci prin ''programarea'' creierului. Am perioade întregi în care să ajung să cred că nu voi fi niciodată în stare să scriu ceva bun sau să fac ceva bine, perioade în care ador ceea ce fac și știu că sunt un geniu și perioade în care știu că e totul în mintea mea și că oricine poate face cam tot ceea ce dorește. Am un mix ciudat de desconsiderare și adulare simultane a propriei persoane. Detest ce fac, dar știu sigur că mai bine ca mine n-o face nici dracu'. E greu să mă înțelegi, sunt un haos umblător. Dar îmi și place, mă plictiseam dacă eram ordonat în gândire și nu mă enervam cu paradoxurile mele. 

Acum, în teorie, ar trebui să dau leapșa asta mai departe. Ceea ce mi-ar fi foarte greu. Foarte rar mai citesc bloguri și mi-e puțin aiurea să dau niște tag-uri unor oameni cu care am interacționat doar accidental în ultimul an. Dar o să fac altceva! Oricine dorește, poate să răspundă la ele. În comentarii, în privat, pe blog, pe facebook, față în față. Cum vreți voi. E un exercițiu bun de socializare!

Pace-n sine! 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu