joi, 23 iulie 2020

Omagiu

 Deja au trecut 7 ani. Pot spune un fel de "7 ani de acasă", doar că educația pe care a trebuit să mi-o însușesc între timp a fost că de 7 ani nu mai am cui să mă adresez cu "tataie". 
 

joi, 16 iulie 2020

Biscuiți de ceară

 
"Wow, scrii frumos! Îți alegi bine cuvintele, ai un fel anume de a te exprima în scris". Aud asta încă din școala generală. Mi s-a spus asta atât de des, încât începusem să cred și eu asta. Ușor-ușor, a devenit refugiu, apoi stil de viață. Sursă de a nu irosi banii la psihologi. Și totuși, de ce și pentru ce?

joi, 2 iulie 2020

Steaua Nordului

Nimic nu mă încântă mai tare decât aroma proaspătă a refluxului gastric matinal, provocat de încă o noapte pierdută. Pentru cei mai mulți, o noapte pierdută înseamnă ficat mărit, cearcăne, indispoziție. Pentru mine, este o "vizită" în subconștientul meu. E oglinda aia pe care nu am apucat să pun abțibilduri, să pară mai color. Nu e nici poza aia făcută cu aplicația cu filtre. E pur și simplu o oglindă cristalină, în care se oglindește înfățișarea Întregului, a tot ceea ce ești de fapt.

duminică, 26 aprilie 2020

Fracturi de caracter

 E ora la care unii se trezesc. Alții se culcă. Eu nici nu am dormit, nici nu urmează să o fac. "Iar te neglijezi? O să mori tânăr" - îmi răsună deja asta în cap. Nu am ce face. Nevoi primare mă țin treaz. Nevoia de a scrie, în cazul meu. De a descâlci, la un pahar de whisky, toate gândurile astea scrise parcă în rune egiptene. Și totuși, după ce ți-a mai dat câteva uppercut-uri la ficat procesul tău creator, mai înșiri și textul ăsta pe blog. Oricum, pentru restul ești fie un glumeț de facebook, fie un imatur care nu își vede prioritățile. În loc să faci bani, îți faci gânduri. Și vorbești cu tine la persoana a treia, doar-doar nu o părea monolog.