Intelectualii lupei

 Faptul că nimic nu mai este așa cum ar trebui, nu mai este o surpriză pentru nimeni. Dar acest fapt nu este un motiv suficient ca eu să accept aceste lucruri. Că peste tot dăm doar de parvenitism e una. Că orice șmenar care trage 3 țepe unor bătrâni și le vinde casele poartă titulatura de ''om de afaceri'' este, pe cât de normal pentru societatea actuală, pe atât de scabros pentru mine. Că orice baragla.....orice pițipo...orice tânără pozează în maculatură ieftină, care ilicit poartă denumirea de ''revistă mondenă'', în ciuda stratului colosal de celulită, își permite să se autointituleze ''fotomodel'', e una. Că orice golănaș de pe maidan aleargă după o bășică pe un gazon artificial și emite pretenții de Messi, e de și asta o treabă. Că orice tipesă ce nu are alt avantaj decât frumusețea artificială, asigurată de kilogramele de fard, silicon și operații estetice, își permite, în urma unei negocieri sub birou la biroul vreunui patron de casă de discuri, să se numească ''artistă'', datorită behăielii modificate pe calculator...lucru de mult știut. Că toți interlopii cu facultate intră în politică și candidează pe funcții înalte, pozând în ilustre genii și poeți de o sensibilitate înnăscută...lucru știut, dar care nu pare să afecteze pe careva, din moment ce lumea încă se prezintă la vot.
 Însă mă intrigă pseudointelectualitatea. Toți semidocții, toate incultele, toate specimenele cu un caracter mai mizerabil decât blana șobolanilor de gunoi, își permit să întineze calitatea de intelectual, atribuindu-și-o. Repet, CALITATEA DE INTELECTUAL. Pentru că, spre dezamăgirea miilor de cretini cu doctorate din societatea actuală, a fi intelectual e o calitate, nu o profesie.
 Nu o dată mi-a fost dat să văd profesorași de pe la universități de elită, care cică scriu lucrări importante. Mai exact, pentru o lucrare de psihologie, duduia X-leasca, profesor de psihanaliză la Universitatea de Stat și de Mers din Cocoșații-Siliconești traduce lucrarea lui Freud, adaptează ideile, schimbă cuvintele folosite cu alte sinonime, mai bate puțin câmpii pe lângă subiect și gata, are carte.
 După umila mea gândire, după IQ-ul meu subunitar, după inteligența mea vămuită de lipsa unui număr suficient de celule nervoase de pe suprafața creierului, în nimicnicia ființei mele, în banalitatea existenței mele ca persoană ce dispune de o inteligență nativă, mai mult sau mai puțin prelucrată, credeam că o lucrare de analiză înseamnă analizarea unei alte lucrări mai cunoscute. Altfel spus, dezvoltarea ideilor transmise de un alt autor, după ce în prealabil au fost trecute prin filtrul rațiunii și după un studiu amănunțit privind aplicabilitatea sau stabilirea valorii de adevăr a informației transmise în lucrarea analizată.
 În schimb, întâlnim doar ''traducții'', după cum ar spune Kogălniceanu. ''Or, traducțiile nu fac o literatură'', după cum ar spune anterior menționatul domn. Singurul merit al unui mare procent dintre cei care se autointitulează (sau așteaptă de la alții) ''intelectuali'', nu este decât acela de a cunoaște o limbă străină pentru a putea citi în original, sau abilitatea de a scrie. Mai exact de a copia dintr-o parte în alta. Dar pare-mi-se că și pe la clasa I se ajunge la astfel de performanțe. Deci, avem milioane de intelectuali în țara asta.
 Să nu mai vorbim de criticii literari, care încă din cele mai vechi timpuri au dat dovadă de un cretinism crâncen (cel mai bun exemplu ar fi cei care îl criticau pe Oscar Wilde pentru ''Portretul lui Dorian Grey'', incapabili fiind de a înțelege că de fapt portretul este o figură de stil ce reprezenta sufletul lui Grey; dar și incapacitatea lor de a înțelege faptul că arta nu poate fi morală sau imorală, ci arta poate fi doar moralizatoare). Faptul că toți indivizii lugubrii prin lipsa șlefuirii caracterului, ajung niște oportuniști cu edituri, care pentru a-și acoperi complexele de inteligență scriu cărți, îmi stârnesc trăiri care ar face și nazismul, de fapt întreaga ramură a eugenismului să pară filosofie budistă ajunsă în starea Zen. Sunt curios însă, când se va începe o răscoală a bunului simț și împotriva parvenitismului intelectual? Și mai ales, de ce sunt aderați în structuri înalte și sunt promovați toți parveniții intelectual? Simplu... pentru că suntem în societatea în care suntem incapabili de a vedea că școala nu este decât o formă de propagare a doctrinei și că nu poate fi combătută decât prin autoeducație. Și nu, autoeducația nu se face prin presă. Încă nu știu care este mediul cel mai periculos prin care parveniții intelectual ne sunt sanctificați...presa sau școala?