luni, 17 septembrie 2012

12 ani!

Imaginile pe care le-am încărcat pe StolenIMG mi-au stârnit niște amintiri! Dintr-un trecut ''de mult apus'', așa cum zic veteranii! Îmi amintesc de ceva ce s-a întâmplat în septembrie, 2000. De mult, tare de mult! Acum 12 ani! Știu, deja ați intuit ce... prima mea zi de școală!
>
Dimineață, 1 septembrie 2000. Curtea școlii generale numărul 15 din Bacău! Aglomerație, emoții, părinți și copii. Un puști de 7 ani și trei luni, cu părul brunet și chip lipsit de orice zâmbet stă apatic, dar extrem de emoționat lângă tatăl și bunica sa, nervos de faptul că mama sa nu era prezentă, fiind la serviciu. Era în uniformă! Sacou, vestă și papion negru, cămașă albă. Se întâlnește cu un vecin de bloc, venit la deschidere, fiul său cel mare fiind deja în clasa a IV-a. Tatăl băiatului și vecinul încep să discute mult, puștiul prinzând puțin din descrierea pe care vecinul o făcuse învățătoarei sale cunoscând-o din vedere. Așteptarea era cumplită pentru puști, mai ales că în curtea acelei școli venea până mai acum câteva luni cu bunicul său să se joace pe acolo. Se rotea pe o bară, se urca pe un cauciuc care nimeni nu știe de ce era acolo... iar acum e îmbrăcat sobru... era ceva ciudat!
Cu o seară înainte, vine de afară transpirat ca de obicei și o găsește pe bunica sa călcându-i hainele. ''Da, mâine începe școala'', și-a reconfirmat puștiul în gând. Nu își făcuse griji, ziua de dinaintea începerii școlii era la fel ca celelalte, plină de jocuri cu prietenii din cartier. Doar prin vară, extenuați fiind de faptul că puștiul aruncă cu mulți decibeli, revoltat fiind de faptul că este dojenit pentru năzbâtiile sale, bunicii îl mai amenințau zicându-i: ''lasă că vine școala, ai să vezi tu ce te cumințești''.
Clipa mult așteptată a venit. Să ne îndreptăm spre sala de clasă. Bobocii intrau primii pe sub florile pe care cei din clasele mai mari le țineau. Puștiul nostru observă vreo 3 prieteni, care îl salută zâmbind, fiind sincer bucuroși să își vadă prietenul în sfârșit în școală! Clasa a I-a F. Sus, la etajul al doilea. Prima clasă dacă urci pe scara profesorilor și penultima dacă urci pe la elevi! Desigur, multă vreme puștiul a urcat pe scara profilor.
Odată ajuns în clasă, se ajează în prima bancă de la ușă, cu un fost coleg de grădiniță! Părinții se așezaseră undeva în spate. Pe bancă se găseau Abecedarul și manualul de matematică. Doamna care vorbea de la catedră era privită cu suspiciune de toți elevii. Erau toți timorați, timizi. În cele din urmă, părinții au plecat, iar proaspeții școlari au rămas cu învățătoarea lor, care le-a făcut o scurtă prezentare a vieții de școlar. Apoi, toți elevii au plecat acasă. Puștiul nostru abia aștepta să ajungă acasă ca să îi povestească mamei și bunicului cum a fost prima zi de școală.
Nu era neapărat entuziasm din partea puștiului. Ci, mai degrabă, emoția resimțită în fața necunoscutului. Prima zi de școală a fost interesantă, frumoasă. Dacă și restul zilelor de școală ar fi arătat la fel pentru puștiul despre care am vorbit, acum probabil că nu mai avea un blog.
Acela a fost începutul, atunci am făcut primii pași spre ceea ce avea să fie surparea universului Disney în care trăiam, oferindu-mi în schimb atmosfera unei trilogii de thriller! Atunci a fost episodul-pilot din ceea ce se anunța a fi viața mea viitoare. Serialul în care urma să joc se anunța de lungă durată. Pe parcursul serialului, am întâmpinat situații care au schimbat complet profilul personajului pe care îl jucam. Fiecare episod se anunța și mai unic. Au trecut 12 ani de atunci. 12 ani, în care, dacă aș fi scenarist, i-aș fi rescris în cea mai mare parte. 12 ani de serial, în care am fost distribuit în roluri pe care acum, privind în urmă, sunt convins că nu mi-aș fi dorit să le joc. După acești 12 ani, nu au mai rămas multe. Puștiul de atunci și adultul de astăzi nu mai au aproape nimic în comun. Singurul lucru care a mai rămas peste cei 12 ani este aceasta:


Până acum un an,un puști se pregătea de școală! Astăzi, în lipsa puștiului, un adult le urează celor ce au început astăzi școala multe reușite și un an școlar cât mai bun!

3 comentarii:

  1. Eu nu-mi aduc aminte de prima zi de scoala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce drăguuț! :o3
    Nici eu nu prea îmi amintesc prima zi de școală..
    Coșmarul meu a început la grădiniță..
    Și.. Mulțumim!

    RăspundețiȘtergere
  3. @S.: Țin minte pentru că a fost o zi cu o încărcătură emoțională destul de mare!
    @Addie: Îți mulțumesc mult :*! Nici în cazul meu grădinița nu a fost o experiență prea plăcută! ;)

    RăspundețiȘtergere