luni, 22 aprilie 2013

Eu sunt...tu eşti...el este... (leapşă)

 Heeeelllloooo my people! How do you do? Vin din nou, în efect, direct, cu o leapșă ''jmekerie'' pe care am preluat-o de la cea mai simpatică bloggeriță pe care o cunosc și care e my sweet lil' sis', Ana. Leapșa constă în câteva întrebări la care eu se presupune că trebuie să răspund cât de serios pot. Ei bine... I feel ready. Soooooo......LET'S GET READY TO ANSWEEEEERRRR! (Micheal Buffer mă fac).

 1. Ai o poreclă?
 Am un prenume și un nume. Porecle am...să vedem...3 și cu 2....o grămadă! Little man, Cârtiță (cică stau mult prin underground), Piticanie Afurisită (fratili Dicey când fac tâmpenii), Ștefiii (fosta iubită și câteva prietene), The Genius Who Should Run This Planet Because Is Smart (biiiine, recunosc...doar eu îmi zic așa) și cea mai recentă (și sweet) Little Muffin (my sweet lil' sis'). Cam atât (biine, mai sunt, dar încerc să le uit). 

miercuri, 17 aprilie 2013

HUIDUi-v-ar....

 Am văzut zilele trecute pe Facebook un grup intitulat ''Susține-l pe Șerban Huidu''. O grămadă de gospodine supraponderale, de adolescenți hiperemotivi și câțiva cetățeni arhi credincioși postau acolo mesaje de încurajare pentru ''cârcotaș''. Și desigur, invocau divinitatea, considerându-L probabil pe Demiurg vreun rachet care urma să îi pedepsească ce cei ce se întrebau, ca și mine, de ce trebuie susținut individul. Am rămas stupefiat de ardoarea cu care tipul este susținut până la adorare de diverși cetățeni. Urări de bine, invocări ale zeităților, sfinților și altor supra ființe, mesaje de încurajare desprinse din telenovelele mediocre marca Media Pro, aberații și paranoia cât cuprinde, sensibilitate rezultată din mediocritate, toate pe paginile de Facebook ce au devenit adevărate altare de proslăvire a cetățeanului Huidu.

vineri, 5 aprilie 2013

Chill

 Nu știu voi, dar eu nu cedez prea ușor în fața momentelor triste. În ultima vreme, tot mai multe persoane cad răpuse de apatii, angoasă, astenie. Stări provocate de schimbările climatice, de vremea ploioasă, de frig, de nereușite, de oboseală, de schimbarea fusului orar. În ultima vreme, cel mai mic eșec este suficient pentru a demoraliza o persoană. Oamenii sunt de multe tipuri. Actorașii ieftini de comedie, care mimează o viață fericită și lipsită de stres, fie disimulată, fie datorită ignoranței. Alții simt tristețea și o țin pentru ei. Postează în anonimat pe bloguri, desenează, cântă despre asta, se confesează unor prieteni. Alții aleg să se taie, să se autodistrugă, să se învinovățească. Unii încearcă să schimbe ceva, dat nu înțeleg ce. Sau cum. Sau de unde.
 Eu nu mă număr printre ei. Eu îmi rezum viața altfel! După cum a zis un prieten: ''Uneori mai plâng (nu găsesc sticla de vin), uneori mai râd (acum am găsit-o). Viața merge înainte''. Așa e. M-am săturat de goana asta cretină de a dovedi și de a-mi dovedi că sunt bun sau că sunt rău. Toți apar cu discursuri motivaționale, ''mereu o să poți dacă vei vrea''. Uneori nu. Uneori dai tot ceea ce e mai bun din tine (urăsc expresia asta...mă duce cu gândul la donarea de organe), dar ''vezi că din hazard nimic nu se mișcă'' (RACLA-Tu n-ai).