Leapșă - Am întrebat 10 bloggeri

Crăciun fericit! Nu e un secret că nu sunt tocmai cel mai mare fan al sărbătorilor, al petrecerilor sau al reuniunilor, însă am decis să vă dau un cadou la fel de inutil ca cel cu care vă duceți voi în vizită la neamuri, ca să nu mergeți cu mâna goală, mai ales că tot mâncați piure cu friptură și murături la omu' ăla acasă. Adică o leapșă blogosferică!

Leapșa a pornit inițial de la Ramona, iar eu am primit-o de la Emil, Studentul Minune. Treaba e cam așa: după cum vedeți din titlu, e un Q&A, 10 întrebări la care noi, bloggerii ar trebui să răspundem. Să purcedem, așadar!

Pana prostului

 Din nou, același stil greoi, tărăgănat. Aceleași clișee de aproape 11 ani. Ia o expresie deja consacrată și îi oferă el noi înțelesuri. Lipsa de originalitate îl face să facă stupida metaforă cu pana și scrisul, eventual, șutește cu precizia unui panacotar aproape de pensionare o imagine de pe net, una care îi pare lui mai catchy și nici nu oferă credit pentru ea, ca să reîntregească klitch-ul. Apoi începe să înșire toate glumele inepte, toate gândurile ce îi tulbură nopțile sau toate opiniile lipsite de sens. Același stil stoician de a face blog. Unul greoi, ca tenisul jucat cu o rachetă din fontă. Și totuși, iată-mă aici din nou!

Blugii pisicii, oamenii mici și curățenia de Paște

 ''Băi Stoica, te-ai țicnit, postezi pe blog fix de Paște?'' - știu, asta e întrebarea de pe buzele tuturor. Răspunsul, dacă chiar m-ai cunoaște personal, l-ai ști deja. Nu, nu am ouă roșii, cozonac și pască și nu, nu sunt la slujbă acum. Nu, nu sunt ateu, tocmai de asta nu sunt ACUM acolo. Dar despre asta, cu altă ocazie! Acum vreau să vă vorbesc despre altceva, care se leagă atât de bine de sărbătoarea aceasta. Despre fericire. Despre fericirea aia autentică, nedisimulată, naturală și necenzurată, despre starea aia de bine, de mulțumire pentru ceea ce ești și ceea ce ai deja. Despre pisici. Nu, nu că atrag view-uri, chiar e despre pisici. Și despre oameni. Da, ei nu fac view-uri, totuși, e și despre ei. E despre atât de puțin în atât de mult. Sau poate invers. La ce mă refer mai exact?

Termopane, termopane - postarea corporatistului miop

 

Salutări pe 2019! Sper că, de la ultima postare încoace, ați reușit să ajungeți pe aproape de a vă găsi numele în ''Top 300''. Dacă nu, nu vă faceți griji, accept câte 10 euro de la fiecare dintre voi, până ajung milionar și o să vă spun eu cum e.

 Dar până să îmi fac selfie lângă Bentley, am să vă împărtășesc o altă experiență: aceea a primelor termopane.

 Ei bine, după cum se vede din imaginea alăturată, acuitatea mea vizuală de uliu, a trecut de la stadiul de minune a biologiei la statutul de relicvă a istoriei. Așadar, mi-am făcut prima pereche de benoacle. Nu e cine știe ce, doar -0,5, dar suficient cât să nu te salut pe stradă dacă ne vedeam. Bine, separat de faptul că pe unii încerc să vă evit, având în vedere că încă vă datorez bani sau bunuri, dar mă refer că și dacă nu voiam asta, era posibil să nu vă văd. După această primă săptămână de privit prin parbriz, am făcut un top a celor mai importante lucruri pe care trebuie să le știi dacă vei ajunge să pui vitrine ochilor: