joi, 20 iulie 2017

Un altfel de genocid

 De când societatea românească se minte singură că ''s-a repus pe picioare'', două mari crime s-au produs împotriva ei: drogurile legale și Biserica Ortodoxă Română. Una care a ciuntit mii de minți lucide ale unei generații și pentru care nu a plătit nimeni și una care macină orice urmă de frumos și imaculat în mentalul colectiv. Desigur, tot fără să existe vinovați!

miercuri, 24 mai 2017

Hai să și merităm!


Problema cu munca la stat e una clară și veche. Încă există ideea că ''la stat e mai bine''. Păi cam e! Și asta doar dintr-un singur motiv: tot ceea ce trebuie să faci, este să vii la muncă! Banii vin, salariile intră pe card oricum. Că ești polițist, profesor, medic, că ești ''ceferist'', primar sau vreo doamnă grăsuță de la vreun ghișeu al primăriei, clar iei banii la finalul lunii. Tot ce contează e să nu fii așa tălâmb încât să provoci un dezastru major în funcția ta. În rest, e irelevantă productivitatea, e irelevantă părerea celui pe care îl servești, tot ce contează e să îi dai impresia că ai găsit o soluție la problema lui și îl expediezi rapid, așteptând să mai intre unu', poate se termină mai repede și apuci și tu să mai dai un ochi pe Click.ro.

miercuri, 22 martie 2017

Şatra Benz, vloggerii și Digi24

 România nu e un stat democrat. Indiferent de regimul politic, mentalitatea românească nu este pregătită pentru capitalism şi generarea de profit. În România, încă scuipăm şi lovim în ideea de "capital străin", acuzând şi blestemând haotic că nu susţinem brandul românesc. Asta în condiţiile în care, în afară de Bitdefender şi RCS&RDS, nu există brand românesc de succes internațional. 
  
 România nu e pregătită să accepte capitalismul și generarea de profit ca fiind cea mai importantă trăsătură a celulei societății. Încă nu am înțeles că NU e o rușine să ai bani, să vrei bani, să deprinzi o serie de skilluri care să te ajute să generezi profit, la un nivel care să îți satisfacă nevoile și dorințele. 

miercuri, 15 martie 2017

Provocarea balenei albastre și fast food-ul informatic

 Bănuiesc că sunt destui cei ce au auzit de Blue Whale Challenge, dar și destui care nu. E un joc pornit pe rețelele sociale rusești, datorită căruia un număr de peste 100 de copii sau tineri s-au sinucis. Regulile erau simple, te logai pe o platformă, erai informat în prealabil că nu există cale de întoarcere și erai ''adoptat'' de unul dintre admini. Trebuia să urmezi o serie de porunci pe care acesta ți le dădea, de la a te mutila cu o lamă până la proba finală ce aducea cu sine și câștigarea concursului, sinuciderea la cererea adminului. Pare incredibil, dar e real. Se pare că unul dintre admini a fost deja arestat și a răspuns senin că ''le făcea un bine, că toți mureau fericiți''. Susținea că le oferea tot ceea ce nu aveau în viața reală: comunicare, înțelegere, căldură. Dacă reducem la absurd toată ecuația asta, știți ce înțeleg eu?