miercuri, 8 noiembrie 2017

Muzică


Nu am chef să scriu despre nimic, ci doar să ascult muzică. Puțină, din ce în ce mai puțină pe zi ce trece. Nu că aș avea chef mai puțin, dar muzica parcă e tot mai proastă. Așa am ajuns să am doar câteva piese pe care să le ascult. Și am zis că dacă tot le ascult, hai să le și împărtășesc. Poate o mai fi cineva care e doritor de ceva quallity și nu știe de unde să ia. Facem așa, un mic top. Luat aleatoriu, nu neapărat cu o anumită ordine:

luni, 30 octombrie 2017

Nu #corupția, #incompetența ucide

 După doi ani, banali pentru cei mai mulți dintre noi, dar ca o veșnicie în Infern pentru victimele din Colectiv și familiile lor, am ajuns în punctul în care parcă nimic nu s-a întâmplat. Pași bătuți pe loc. Un marș de urcare efectuat pe scara rulantă de coborâre. O tragedie în care niște amărâți au fost nevoiți să joace rolul victimelor (pentru unii, chiar ultimul rol înainte de retragere de pe scena vieții), iar unii dintre noi am jucat rolul indignaților, a revoluționarilor, a celor ce propovăduiau schimbarea sistemului din care și ei făceau parte. Și ulterior am ieșit și noi din scenă, căutându-ne loc în alte piese de teatru. Cam așa se poate rezuma efectul Colectiv asupra societății civile românești. Ca și tragedia de la Maternitatea Giulești, evenimentele de la Tanacu, accidentele de la Balotești sau Mihăilești (așa e că am și uitat de ele?), și tragedia de la Colectiv începe să se stingă în mentalul public. Din incendiu, a rămas un nor mare de fum care începe să învăluie imaginea uneia dintre cele mai mari tragedii ale României. Și cu ce am rămas?

joi, 20 iulie 2017

Un altfel de genocid

 De când societatea românească se minte singură că ''s-a repus pe picioare'', două mari crime s-au produs împotriva ei: drogurile legale și Biserica Ortodoxă Română. Una care a ciuntit mii de minți lucide ale unei generații și pentru care nu a plătit nimeni și una care macină orice urmă de frumos și imaculat în mentalul colectiv. Desigur, tot fără să existe vinovați!

miercuri, 24 mai 2017

Hai să și merităm!


Problema cu munca la stat e una clară și veche. Încă există ideea că ''la stat e mai bine''. Păi cam e! Și asta doar dintr-un singur motiv: tot ceea ce trebuie să faci, este să vii la muncă! Banii vin, salariile intră pe card oricum. Că ești polițist, profesor, medic, că ești ''ceferist'', primar sau vreo doamnă grăsuță de la vreun ghișeu al primăriei, clar iei banii la finalul lunii. Tot ce contează e să nu fii așa tălâmb încât să provoci un dezastru major în funcția ta. În rest, e irelevantă productivitatea, e irelevantă părerea celui pe care îl servești, tot ce contează e să îi dai impresia că ai găsit o soluție la problema lui și îl expediezi rapid, așteptând să mai intre unu', poate se termină mai repede și apuci și tu să mai dai un ochi pe Click.ro.