duminică, 17 februarie 2019

Termopane, termopane - postarea corporatistului miop

Salutări pe 2019! Sper că, de la ultima postare încoace, ați reușit să ajungeți pe aproape de a vă găsi numele în ''Top 300''. Dacă nu, nu vă faceți griji, accept câte 10 euro de la fiecare dintre voi, până ajung milionar și o să vă spun eu cum e.

 Dar până să îmi fac selfie lângă Bentley, am să vă împărtășesc o altă experiență: aceea a primelor termopane.

 Ei bine, după cum se vede din imaginea alăturată, acuitatea mea vizuală de uliu, a trecut de la stadiul de minune a biologiei la statutul de relicvă a istoriei. Așadar, mi-am făcut prima pereche de benoacle. Nu e cine știe ce, doar -0,5, dar suficient cât să nu te salut pe stradă dacă ne vedeam. Bine, separat de faptul că pe unii încerc să vă evit, având în vedere că încă vă datorez bani sau bunuri, dar mă refer că și dacă nu voiam asta, era posibil să nu vă văd. După această primă săptămână de privit prin parbriz, am făcut un top a celor mai importante lucruri pe care trebuie să le știi dacă vei ajunge să pui vitrine ochilor:

luni, 24 septembrie 2018

''Corn la 2,50, tasta 12''

 De ceva vreme, profit de binecuvântarea malignă dată de sateliți pentru a-mi plimba nervii, răbdarea și atenția prin diverse colțișoare ale sferei în acest stat unic pe glob, rețeaua de internet, pentru a face cunoștință cu culturile specifice ale fiecărui arc de cerc. Încă de la începutul călătoriei, am încercat un puternic gust de mizantropie, contestat vehement de sentimentul de empatie și curiozitate. În sinea mea, se duce o dezbatere desprinsă parcă din Forum Magnum, diferența fiind că emisferele cerebrale joacă rolul Capitolinei și a Palatinei între care este situat acesta. Evident, mă agită. Mă enervează. Dar mă și îndrumă spre mai departe. E un fel de benzină pentru automobile în anii '70, un combustibil atât de distrugător, dar totuși, singura formă de a le pune în mișcare. Concluziile? Cred că sunt mai previzibile ca un meci de fotbal între România-Brazilia sau prestația unei cântărețe cu vocea modificată în studio, rămasă live, cu un taraf clasic.

miercuri, 18 iulie 2018

Balada fricii

Ștefan Stoica - Balada fricii

Iarași mă ții să nu mă lupt
Amanta mea ce te dai scut?
Iar mă îndemni să mă ascund
Sub piatra asta de mormânt?

Iarăși îmi spui că locul meu
Este dictat de glasul tău,
Iar mă trimiți, în ceasul rău,
Să stau ascuns, umbrit în hău?

Iar mă săruți cu mult nectar,
Să îmi stingi pofta de amar?
Să nu mai rătăcesc, hoinar,
Să mor găsind Sfântul Pocal?

Astăzi te-nșel. Înșel și mâine.
Azi devin lup, tot am fost câine,
De azi te las, rămâi cu bine!
Eu plec cu gânduri...clandestine!

marți, 17 iulie 2018

Geneza lumii minților întortocheate

   Scriu articolul asta de pe podeaua unul balcon, în momentul în care ziua de azi deja e mâine și totuși, ieri era azi. Am aproapte 2 zile legate nedormite, vreo 24 de ore fără ingerarea niciunui aliment, doar o cafea, iar acum un bătrân Marlboro și un pahar de vin roșu, după un drum de 3 ore dus, 3 întors, direct după o tură de noapte, o ploaie care mi-a udat și osemintele aproape ruginite și un meci de fotbal cu care mi-am omorât câțiva neuroni sub influența nervilor. E o postare fără sens, un experiment masochist despre anduranță, un antrenament spartan în plină primă zi de odihnă.