joi, 13 februarie 2020

Purici

Umbra cafelelor de amiază târzie au apus de mult sub efectul crâncen și neiertător al plictiselii cronice. E aproape de nivel cuantic felul în care un oraș în care colcăie viața până la nivelul în care nu mai au loc unii de alții, zace apatic într-o moarte clinică, ținut în viață doar de aparate. Aparate dintre cele mai diverse. Unele poziționate la cam orice colț de stradă, se hrănesc cu iluziile și remunerațiile naivilor care vânează o aliniere de cireșe pentru a le ieși măcar jumate din banii pe care i-au pierdut până acum. Ecrane mari, mai mult sau mai puțin plate, care arată la capătul celălalt al sticlei o mână de oameni îmbrăcați în costume cât juma' de ''minim pă economie'', vorbesc unora mai bătrâni de mișcări și reforme.

miercuri, 25 decembrie 2019

Leapșă - Am întrebat 10 bloggeri

Crăciun fericit! Nu e un secret că nu sunt tocmai cel mai mare fan al sărbătorilor, al petrecerilor sau al reuniunilor, însă am decis să vă dau un cadou la fel de inutil ca cel cu care vă duceți voi în vizită la neamuri, ca să nu mergeți cu mâna goală, mai ales că tot mâncați piure cu friptură și murături la omu' ăla acasă. Adică o leapșă blogosferică!

Leapșa a pornit inițial de la Ramona, iar eu am primit-o de la Emil, Studentul Minune. Treaba e cam așa: după cum vedeți din titlu, e un Q&A, 10 întrebări la care noi, bloggerii ar trebui să răspundem. Să purcedem, așadar!


luni, 16 decembrie 2019

Pana prostului

 Din nou, același stil greoi, tărăgănat. Aceleași clișee de aproape 11 ani. Ia o expresie deja consacrată și îi oferă el noi înțelesuri. Lipsa de originalitate îl face să facă stupida metaforă cu pana și scrisul, eventual, șutește cu precizia unui panacotar aproape de pensionare o imagine de pe net, una care îi pare lui mai catchy și nici nu oferă credit pentru ea, ca să reîntregească klitch-ul. Apoi începe să înșire toate glumele inepte, toate gândurile ce îi tulbură nopțile sau toate opiniile lipsite de sens. Același stil stoician de a face blog. Unul greoi, ca tenisul jucat cu o rachetă din fontă. Și totuși, iată-mă aici din nou!

sâmbătă, 27 aprilie 2019

Blugii pisicii, oamenii mici și curățenia de Paște

 ''Băi Stoica, te-ai țicnit, postezi pe blog fix de Paște?'' - știu, asta e întrebarea de pe buzele tuturor. Răspunsul, dacă chiar m-ai cunoaște personal, l-ai ști deja. Nu, nu am ouă roșii, cozonac și pască și nu, nu sunt la slujbă acum. Nu, nu sunt ateu, tocmai de asta nu sunt ACUM acolo. Dar despre asta, cu altă ocazie! Acum vreau să vă vorbesc despre altceva, care se leagă atât de bine de sărbătoarea aceasta. Despre fericire. Despre fericirea aia autentică, nedisimulată, naturală și necenzurată, despre starea aia de bine, de mulțumire pentru ceea ce ești și ceea ce ai deja. Despre pisici. Nu, nu că atrag view-uri, chiar e despre pisici. Și despre oameni. Da, ei nu fac view-uri, totuși, e și despre ei. E despre atât de puțin în atât de mult. Sau poate invers. La ce mă refer mai exact?