joi, 13 februarie 2020

Purici

Umbra cafelelor de amiază târzie au apus de mult sub efectul crâncen și neiertător al plictiselii cronice. E aproape de nivel cuantic felul în care un oraș în care colcăie viața până la nivelul în care nu mai au loc unii de alții, zace apatic într-o moarte clinică, ținut în viață doar de aparate. Aparate dintre cele mai diverse. Unele poziționate la cam orice colț de stradă, se hrănesc cu iluziile și remunerațiile naivilor care vânează o aliniere de cireșe pentru a le ieși măcar jumate din banii pe care i-au pierdut până acum. Ecrane mari, mai mult sau mai puțin plate, care arată la capătul celălalt al sticlei o mână de oameni îmbrăcați în costume cât juma' de ''minim pă economie'', vorbesc unora mai bătrâni de mișcări și reforme.