marți, 28 august 2012

The true love story

Nici măcar nu știu cum să încep! Pentru că încă nu știu ce vreau prin acest articol... să povestesc despre cât de important este rolul pe care tu îl joci în viața mea? Să îți spun ție acest lucru? Sau să îți mulțumesc pentru asta?
Îmi este greu să exprim ceea ce simt în raport cu tine. Ca în viața fiecăruia, ai apărut și în viața mea ca o simplă distracție. Recunosc, planul inițial era de a mă distra. Mă foloseam de tine pentru a mă distra și a mă da mare în fața celorlalți că te am și că te domin. Doar că planul inițial a fost schimbat... nu te-am dominat, tu m-ai dominat la început. M-ai lăsat să cred că eu sunt cel ce domină relația asta... m-ai lăsat să cred că eu sunt cel puternic, că eu te pot conduce după bunul meu plac. Așa că am mers cu încredere înainte și ți-am făcut jocul. Și m-am trezit dominat de tine. Ți-am făcut jocul și m-ai învins. Mi-am propus să nu se mai repete, dar am mai făcut aceeași greșeală de câteva ori. În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional. Am învățat să nu mă arunc nebunește în marea de iluzii pe care mi le oferi. Acum, eu sunt cel care domină. Eu sunt cel care controlează. Eu sunt cel care știe cât să ia. Poți oferi oricât de mult vrei... eu voi lua doar atât cât am nevoie din ceea ce îmi oferi. Atunci când doream cu orice preț să am totul, tot ceea ce îmi puteai tu oferi, ieșeam în pierdere. Aveam de suferit... căci mă făceai sclavul tău. Deveneai dorința mea cea mai mare și îți era atât de ușor să mă amăgești.
De ce am decis să îți zic cât te iubesc? Pentru că mi-ai arătat că doar în tine pot avea încredere. Ești singura care nu mă amăgește cu iluzii. Și nu îmi servești dulcegării. Niciodată! Deși ești și dulce uneori, nu îmi pari naturală. Naturalețea ta constă în duritatea pe care mi-o servești. Mulți nu înțeleg cum pot iubi amarul pe care mi-l servești. Doar că ei nu știu că amarul tău devine un deliciu odată savurat, spre deosebire de falsul dulce care devine amar după ce l-ai acceptat ca fiind un dulce. Tu mă amăgești cu durități. Tu nu încerci să îmi arăți că viața e roz până când eu descopăr că de fapt e gri. Nu! Atunci când o văd gri tu îmi spui că de fapt e de un negru mortuar. DA!!! Tu mă faci să fiu fericit pentru că tu nu mă menajezi, ci mă întărești.

sâmbătă, 25 august 2012

Pace-n sine

Am avut o perioadă dominată de o vastă încărcătură emoțională. Eram copleșit de situații nu tocmai favorabile bucuriilor vieții. Am trecut prin diverse procese de conștiință, a trebuit să cuget mult asupra multor situații, eram dominat de stres.

Dar datorită clauzei prevăzute în contractul naturii umane, mi-am rezervat dreptul la egoism. Sunt un hedonist până la urmă, am nevoie de plăceri simple sau complexe pentru a simți că trăiesc. Așadar, m-am rupt de toate situațiile negative. Indiferent de greutăți, am obligația de a-mi face plăcerile, căci dacă eu nu am grijă să o fac, nimeni nu va avea.
Așadar, chillos așa cum sunt acum, am terminat aseară ''Papucii lui Mahnud'' a lui Gala Galaction, asta după ce am terminat și al 4-lea sezon din seria Drama Totală, Insula Dramei Totale: Revanșa. Am așteptat cu sufletul la gură acest al 4-lea sezon, mai ales că erau noi participanți, deși mai puțini ca în seriile precedente, doar 13. La fel de nerăbdător aștept și sezonul 5, despre care se vehiculează că ar fi Heroes vs Villians.
Apoi, un somnic de vreo 4 ore, un mic dejun consistent și direct la sală, 2 grupe musculare, bineînțeles. Acum, tuns, am un sentiment extraordinar de ușurare, căci nu îmi simt bine capul decât dacă e aproape chel.
După un duș relaxant, mă întind pe pat, cu laptopul în brațe, întorc capul spre stânga spre timidul soare ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, respir prospețimea acelui aer răcoritor, în timp ce mă relaxez în compania bunului meu prieten URSUS! Caut o comedie bună, apoi închid calculatorul și până diseară nu mai intru în casă! Diseară mă bag la un maraton de TNA Impact, apoi poate o să mă culc mai devreme! Cum să nu îmi placă viața?

vineri, 24 august 2012

Nu există viață pentru no liferi

Citeam mai devreme pe blogul lui Viorel, la una din postările în care răspunde întrebărilor primite pe mail, cum un dobitoc se apucase să îl critice că cică flirtează pe Facebook. Chiar dacă ar face asta, care e problema în definitiv?
Înțeleg că trăim într-o societate formată 95% din nătărăi, lipsiți de viață personală și foarte cinici pe deasupra, doar că nu trebuie să mă și împac cu ideea asta. Această specie de cretini, în cinismul lor, consideră că dacă ție ca persoană îți place să porți discuții despre existențialismul lui Nietzsche pe blog, dar joci GTA sau asculți BUG Mafia ești cinic. ''Cum se poate buei Viorele, tu ești poet și să dai laic la poazele la nește tipe?? Poi tu nu ști bre că agățatu e numai pentru ăștia ca Bahoi? Tu na-i bre voe să faci chesti de astea dacă ești blogăr... tu tre să fi cuminte nu să umbli cu fete...''

miercuri, 22 august 2012

Compromisurile! sau Conceptul de mască

Nu am mai dai prin online de vreo săptămână aproape. De ce? E simplu... când nu simt nevoia să vorbesc, tac. Am vreo 3 articole salvate în ciorne. De ce nu le postez? Nu știu, probabil pentru că eu sunt un om al momentului și scriu exact ceea ce simt pe moment.
Îmi amintesc de o discuție foarte interesantă, pe care regret că nu am tratat-o cu respectul cuvenit la vremea ei. E vorba de o discuție ce s-a lungit pe parcursul a mai multe ore de educație plastică în clasa a X-a... conceptul de mască. Încercările doamnei profesoare de a ne explica sensul profund și nedetectat de noi al conceptului de mască, au fost încununate de succes, cel puțin în cazul meu, deși acum, după doi ani de atunci.
Ceea ce ne spunea doamna profesoară era că ne lovim de măști la tot pasul. De la simplul machiaj, ori poate hainele pe care le purtăm. Desigur, întotdeauna, de dragul conflictului, băgam textul că eu nu îmi aleg niciodată hainele, ci scutur șifonierul și ce cade pe mine, cu aia ies pe stradă. Abia acum am înțeles că și cu această atitudine transmit ceva: e vorba de indiferența față de societate și față de lume în general.
De asemenea, masca nu ține doar de exterior. Aud mereu acel text, să fii mereu sincer. Sigur, doar că toți, fie că vrem să recunoaștem, fie că nu, ne adaptăm sinceritatea în funcție de interlocutor. Deși mesajul este același, întotdeauna încercăm să ne prezentăm opinia astfel încât să fie pe placul interlocutorului, pentru a-l face să o accepte ca pe un adevăr.
Putem spune deci că există o oarecare dependență de măști. Ne punem măști pentru a fi pe placul cuiva. În special în carieră. Dar oare acest lucru este imoral?

miercuri, 15 august 2012

Să mă apuc de blogăreală?!

Mă gândeam să mă apuc de blogging. Nu, nu e o glumă. Chiar vorbesc serios. Mi-a trecut prin cap să mă apuc de blogging. Nu, nu sunt blogger acum. E greu să mă numesc blogger. Eu sunt un nene mic și negru care scrie. Dar blogging-ul e mai mult decât ''a scrie''.  Blogging înseamnă să știi cât de cât să lucrezi în HTML, să ai bun gust astfel încât pagina pe care scrii să aibă un aspect plăcut ochiului, să nu inserezi pe pagină lucruri inutile care aglomerează pagina, să îți promovezi blogul. Adică e a naibii de greu să fii blogger. Sincer să fiu, de multe ori uit de plăcerea mea de a scrie și mă surprind întrebându-mă ce naiba caut eu în lumea asta, a blogging-ului. Nu prea pot fi definit ca fiind blogger. 

Asta pentru că nu am nici măcar nu știu cum trebuie să fiu ca să fiu blogger. Eu scriu. Atât. Mai mediocru sau mai bine, eu scriu. Asta îmi place, asta fac cel mai bine, oricât de prost aș face-o. Într-o perioadă credeam că asta înseamnă blogging, să scrii. Ulterior, mi-am dat seama că nu e suficient să scrii ca să fii blogger. Trebuie să ai ceva de spus, să știi să administrezi o pagină web, să știi să te înțelegi cu cititorul... e destul de complicat.

marți, 14 august 2012

BĂI BYE că nu-i BY!

Acum câteva luni, luasem la înjurat câțiva blogogușteri. Îi făcui eu praf și pulbere, cu un limbaj trivial, dar totuși, superior ca și conținut în inteligență celui mai elevat limbaj al lor.

Un troll și un plagiator, ambii semi-analfabeți, limitați și cu creierul în perfectă stare, niciodată utilizat au fost cei ce m-au determinat să intru puțin în ei (desigur, în ciuda fanteziilor lor, această intrare era doar la figurat).  Printre multitudinea de înjurături, le-am spus că dezaxații ca ei, setați doar pe a face bani, însă fără a munci pentru asta, nu supraviețuiesc prea mult, indiferent de domeniul în care prestează. Iată acum, la 5 luni după acel eveniment ce se întâmplă dacă vrei să accesezi blogul...mă rog, cam mult spus... pagina web a oricăruia dintre cei doi cretinei:



Nimic mai frumos ca această poză! Iată cum din blogosferă au mai dispărut 2 imbecili notorii. Nu o să le simt lipsa... că văd că sunt tot mai mulți care țin cu ardoare să le ia locul! Dar măcar s-a mai diminuat deficitul blogosferic prin dispariția celor 2 redute ale internetului. Pardon... 2 dintre redutele internetului!

AM NET DIN NOU!!!!

YEEEEPPPYYYYY!!!!!!!!!!!! AM NET DIN NOU DUPĂ APROAPE O SĂPTĂMÂNĂ DE INACTIVITATE!!!! URAAAAAAAAA!!!! BUMȚI-BUMȚI-BUMȚI!!!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=om0Aiqbe9qE?rel=0&w=420&h=315]

vineri, 10 august 2012

Cedry2k și raku la ''Codul lui Oreste''

Știu că emisiunea, din păcate, nu este suficient de cunoscută. În două ediții ale emisiunii au fost prezenți raku și Cedry2k, doi dintre cei mai cunoscuți artiști din hip hop-ul românesc. Având în vedere că nu foarte multă lume a văzut edițiile în care au fost invitați, le postez aici pentru că, după părerea mea, în ambele ediții s-au discutat lucruri asupra cărora se merită să cugetăm fiecare dintre noi!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hW6m7-WvKcU&w=420&h=315]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=djJm2IZZ_U4&w=420&h=315]

marți, 7 august 2012

C.I.A.-Alo, Europa (piesă nouă)

Cea mai nouă piesă a băieților de la Craiova Independent Artist. Părerea mea este că sună genial. Voi ce credeți?
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=MElh18TR9GI&w=420&h=315]

Cerințe 2 și 3

Următoarele 2 cerințe despre care trebuia să scriu sunt:
2. Să te uiți la filmul mândrie și prejudecată, sau să citești carte, iar mai apoi să faci o postare cu impresiile lăsate de ele.
Ei bine, Doroteea a încercat să îl cizeleze pe bolovanul de mine, punându-mă în situația de a interacționa cu una dintre marile capodopere ale literaturii universale. Desigur, am ales să văd filmul, deoarece dacă citesc mă deștept, iar dacă mă deștept îmi pierd farmecul.
O poveste de dragoste ce se înfiripă între doi tineri burlaci foarte bogați și două dintre cele cinci fiice ale familiei Bennet, o familie în pragul falimentului. Nu o să fac rezumatul poveștii, căci nu despre asta este vorba, ci despre impresiile lăsate de vizionarea poveștii.
În primul rând, observăm faptul că doar o gândire rudimentară ar acuza societatea actuală ca fiind aflată sub sclavia banului. Existau perioade, în trecutul nu foarte îndepărtat, în care statutul social era unic scop în viață, oamenii fiind judecați stric după statutul lor social. Singura deosebire față de zilele noastre este că pe atunci se considera că cei mai bogați trebuie să fie și cei mai erudiți.
Faptul că Elizabeth sfida cerințele societății în care trăia, alegând să trăiască după pofta inimii arată faptul că încă de atunci oamenii sinceri considerau progresul social ca fiind antitetic naturii umane. Faptul că Darcy își sacrificase caracterul pentru Elizabeth confirmă același lucru. În realitate însă, existența romanului indică faptul că doar în universul de roman calea sentimentelor triumfă. Romanul poate fi considerat operă cu caracter moralizator, care tachinează creierii burghezului glacial, rece, robotizat după normele societății, dar în același timp și în egală măsură zgârie și orgoliul fetei sărace, care de dragul cerințelor aceleași perverse societăți, se compromite în ipostaza de a se mărita cu cel impus de părinți pentru a dobândi un statut social privilegiat.
Având emisfera dreaptă mai activă în ultima perioadă, deci optez pentru cunoașterea de tip paradisiac, deci altfel spus ''strivesc corola de minuni a lumii'', mă dezic de latura emoțională a romanului, alegând să o consider mai degrabă o utopie necesară care să reflecte prin contrast moravurile inumane ale societății. Deci, altfel spus, romanul este considerat ca fiind ''de dragoste'' doar de către visătorii ce se lasă conduși de calea sentimentelor, cei raționali privindu-l ca pe un semnal de alarmă pe care autoarea l-a tras prin zugrăvirea unui tablou al societății contemporane ei, prin ilustrarea în acel tablou a unei povești bazate pe sentimente, nu pe doctrină, inducând astfel ideea că această stare este naturală, cea rațională fiind impusă de societate!

3. Să faci o postare” unde sunt eu peste 10 ani”
O să spun cum sper eu că voi fi peste 10 ani. Vreau să cred că peste 10 ani voi fi exact la fel ca acum. Cel mai probabil voi locui tot cu părinții. Voi lucra la un talk show la un post de radio. Voi lucra doar în ture de noapte. De pe la ora 23 până pe la 3 dimineața. La 4 să fiu acasă și să dorm până a doua zi la 13-14. Pe la vreo 17 să îmi fac timp să ies la o bere. Pe la 22 să plec la muncă. Și cam asta să fie viața mea. Ar fi minunat dacă aș putea lucra în ritmul ăsta până pe la vreo 45. În afară de muncă să am viață personală. Adică să nu ratez niciun concert, petrecere sau ocazia de a vizita noi orașe/țări/continente. Atât. Adică să fiu exact ca acum, doar că pe banii mei, și cu un loc de muncă. Astea sunt condițiile de viață pe care vreau să le am până pe la vreo 45-50. Distracție maximă!!! Sper să îmi reușească!

luni, 6 august 2012

Experții autentici știu ce înseamnă siguranța

Cel mai mult în România îmi place faptul că e o țară de experți. Indiferent de domeniul dezbătut, imediat după încheierea unui eveniment, apar foarte mulți critici care își dau cu părerea cum ar fi procedat ei în acea situație. De câte ori, după încheierea unui meci de fotbal nu apar cei autoproclamați experți să spună cum ar fi procedat ei în locul jucătorului ce a ratat? De câte ori nu ați întâlnit oameni care, deși înainte de începerea unei competiții sportive aveau o opinie, imediat după încheierea ei și-au schimbat părerea la 180 de grade, aruncând apaticul, arogantul și cinicul ''MĂ AȘTEPTAM LA ASTA''?
Experții sunt împărțiți în două mari categorii. Experții autentici și experții amatori. Experții amatori sunt doar simpli privitori, dar care, deși sunt pe lângă subiect, au opinii întotdeauna contrare cu situația reală. Aceștia nu au curajul de a-și asuma postura de simpli iubitori ai unui gen, fie el sportiv sau artistic, simt cu ardoare nevoia de a poza în maeștrii emeriți, în experți, în adevărați cunoscători. Astfel, își asumă dreptul de a da pronosticuri. Din păcate nu își asumă și pronosticurile pe care le dau, pronosticuri care de cele mai multe ori sunt eronate.
Dar și dacă ar fi reale... ce? A fost poate o simplă întâmplare. Asta îi diferențiază pe experții amatori de experții autentici. Un expert autentic este ferm convins de ceea ce spune. Și își asumă ceea ce spune. Astfel încât, un expert autentic este dispus să gireze faptul că previziunea sa se va adeveri. Nu este o dovadă de aroganță, ba chiar dimpotrivă. Este de bun simț să îți asumi și o înfrângere, așa cum îți asumi și o victorie. Cum poți face asta? Foarte simplu: pui ceva în joc. Pariezi. În momentul în care pariezi, nu doar că îți asumi ceea ce gândești, dar oferi și veridicitate credințelor tale.
În domeniul sportului, pentru aceste lucruri există de mult timp sunt casele de pariuri. Dar, cum nimănui nu îi place să se deplaseze și eventual să aștepte până să fie servit, există site-uri de pariuri sportive online. Dacă te consideri un adevărat expert în domeniul sportiv, nu ai nici un motiv pentru care să nu îți asumi pronosticul pe care îl lansezi. Mai ales că este foarte simplu, doar un click distanță. În plus, site-ul oferă și siguranță maximă, astfel încât ai certitudinea că banii tăi nu vor dispărea în mod fraudulos.
Eu nu sunt un fan al fotbalului, dar încă de când eram copil simțeam că cel mai fericit aș fi în Vegas. În epoca internetului, am scăpat de grija asta. Nu trebuie să mai pierd timp pentru a obține viză, bani de avion, stres, birocrație. Ca iubitor al jocurilor de poker și casino, site-ul îmi pune la dispoziție șansa de a aduce Vegasul la mine acasă, prin intermediul monitorului, locuri în care o să am șansa să îmi arăt adevăratul talent la ceea ce înseamnă jocul de poker. Și bineînțeles, îmi oferă și siguranță.
Diferența dintre un expert amator și unul autentic este una: experții autentici știu ce înseamnă siguranța!

sâmbătă, 4 august 2012

AZI NU!

Știu că ați observat că nu am mai dat prin online. Nici pe blogul meu, nici pe altele. De fapt, citesc fiecare articol al colegilor mei, doar că nu mai și comentez. Momentan nu am dispoziția necesară de a scrie. Nu o să mai dau prin online până nu îmi trece starea. Așadar, dacă am dispărut nu înseamnă că am murit, am avut vreun accident, mi-a fost spart blogul sau am fugit cu circul. Pur și simplu, NU AM CHEF AZI! AZI NU!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=4MczDUXIrX0&w=420&h=315]
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Mhwi4yyN5S8&w=560&h=315]

miercuri, 1 august 2012

Studențache

De azi, oficial sunt admis la facultate. Bine, de ieri, dar azi am confirmat locul. Începând cu data de 1 octombrie 2012, voi frecventa cursurile facultății de litere, specializarea Comunicare și relații publice, din cadrul Universității ''Vasile Alecsandri'' din Bacău. Studiile de licență durează 3 ani. După această perioadă, mă gândesc la un master în Jurnalism, ori la Iași ori la București, însă asta e doar în faza de proiect. Eu îmi schimb gândurile la fel de des ca hainele, așadar până mâine poate voi avea altceva în cap. Ce să zic? De azi pot zice că a început vacanța și pentru mine (tot zic asta de ceva timp, dar acum chiar că s-a terminat cu umblătura).
Îmi urez mult succes!