luni, 30 iulie 2012

1000 de mulțumiri

Aseară, vorbind cu prietenii pe mess, am realizat că odată cu ziua lui Dicey, tuturor ni se întâmplă lucruri super. Desigur, eu eram o excepție. Cum măi, chiar nu mi se întâmplă nimic și mie? Ei bine, ba iată că s-a întâmplat. E drept, ceva mai mic decât celorlați, dar totuși, destul de important pentru mine. O coincidență, sau poate nu, dar azi dimineață la ora 3, am făcut următoarea poză:


Exact! Fix aseară, după postarea făcută cu ocazia aniversării, am atins pragul de 1000 de vizualizări pe blog. Cel mai tare este altceva: acum câteva săptămâni, ziceam ce tare ar fi să ni se îndeplinească fiecăruia câte o dorință. Eu am zis în glumă că ar fi tare să am multe vizualizări pe blog. Chiar așa s-a întâmplat! Promit că data viitoare o să îmi doresc să câștig o mașină sub capacul de bere.
Oricum, vreau pe această cale să vă mulțumesc tuturor cititorilor mei pentru că mi-ați fost alături în aceste 3 luni. De asemenea, fiind o postare de mulțumire, vreau să vă provoc pe voi, toți cititorii mei să îmi spuneți în comentarii ce vă place și ce nu la acest blog, să îmi puneți întrebări sau să îmi propuneți o temă (sau mai multe) despre care ați dori să vorbesc! De asemenea, aștept și provocări. Îmi puteți lansa provocări, indiferent de natura lor, iar dacă ele nu sunt ilegale sau periculoase, eu o să le îndeplinesc.
Hai să văd ce vă trece prin minte!

LA MULȚI ANI, DICEY!

Pentru ''frățiorul'' Dicey, un mic cadou muzical (nu, nu ăla), alături cele mai frumoase gânduri. De 19 ori la mulți ani, să ai parte de tot ceea ce este mai frumos, și ''să crești mare''-și știi tu la ce mă refer! Asta e pentru tine, ascultă versurile:
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Uw2rNbiMj6Q&w=420&h=315]
LA MULȚI ANI, BROMIGO!You're the best!

duminică, 29 iulie 2012

''COMENTEZI??????''- poveste de John Branch jr.

Ei bine, asemeni unui John Branch autentic (adică Ion Creangă, dar poate citesc și străinii) o să vă spun o poveste foarte, foarte frumoasă, ce s-a întâmplat acum muuuultă vreme, pe când Soarele încă nu răsărea de la Est, pe când ceasul mergea în sens invers, pe când oamenii încă nu descoperiseră focul, undeva departe, acolo unde marea se întâlnește cu cerul, unde timpul stă în loc, unde toate cele puncte cardinale se întâlnesc... adică acum câteva seri, în fața scării unuia zis Little Man. Numele participanților nu o să îl fac public, deoarece încă mă tem că o să îmi sucească gâtul. Erau 4, boys and girls (deci nu o să aflați că li se zice Anca, Ioana, Dicey și Little Man Emoticonuri)

vineri, 27 iulie 2012

Vorba lui Dostoievski

Nu cred că mai este vreun secret pentru cineva care mi-a citit măcar odată blogul că eu sunt un agnostic convins. Iar prin asta mă refer la faptul că privesc toate religiile pământului ca pe simple idei filosofice și că îmi e imposibil să cred că fericirea sau nefericirea mea depinde de vreo altă entitate în afară de mine. Am citit de mult din Biblie, atât cât am reușit și eu, am mai citit literatură creștină. Dar am citit și despre masonerie, și despre budism, și despre Wicca sau alte religii neopăgâne, chiar și despre religia lui Anton LaVey și pe toate le-am tratat cu respectul cuvenit. De identificat însă, nu m-am identificat cu niciuna. Toate, dar toate, de la creștinism la păgânism îmi par simple mituri, lipsite de orice formă de aplicabilitate, simple scorniri și baliverne.

joi, 26 iulie 2012

Ființă sau șevalet?

Unul din multele motive pentru care am cont pe Facebook este pentru a citi știri. Cum evit să le privesc pe cele de la televizor, datorită afiliațiilor politice a tuturor trusturilor de presă românești, trebuie să găsesc soluții alternative. Ei, acum am aflat și eu despre Michelle "Bombshell" McGee . Știu, poate cei mai mulți o să vă întrebați cine este. E un fel de asistentă TV, dar din Statele Unite ale SUA, vorba lui Cabral. A ajuns celebră după ce i-a distrus căsnicia Sandrei Bullock, deci e clar că nu e vreo eminență cenușie duduia. Însă persoana ei nu mă interesează absolut deloc. Motivul pentru care am menționat-o în postare este cu totul altul... tipa arată așa:

Nu știu părerea voastră, dar eu mi-o pot exprima într-un singur cuvânt:

marți, 24 iulie 2012

luni, 23 iulie 2012

Am luat Cambridge-ul... dar rămân în România

Am primit rezultatele examenului Cambridge. Am luat 64 din 100, B2. Din păcate însă, nu am reușit să finalizez la timp o aplicație către guvernul scoțian, iar în Anglia refuz să merg, deoarece trebuie să fac un împrumut bancar. Așadar, rămân în România.
Însă sunt bucuros că am luat Cambridge-ul. Am obținut EXCEPȚIONAL la Writing și READING. Satisfăcător la Speaking și Use of english. Dar spre dezamăgirea mea, la cea mai ușoară dintre probe, la listening, la care mereu obțineam rezultate mari, am obținut cel mai slab punctaj, aproape de slab. E drept, a fost ultima probă, deci probabil că și oboseala își spusese cuvântul. Eu mă simt mândru de mine. Iar voi, vreți-nu vreți, trebuie să mă mai suportați câțiva ani, căci nu părăsesc glia strămoșească încă.

duminică, 22 iulie 2012

Viața: să trăiești, nu să supraviețuiești

''Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent''... asta spunea Octavian Paler în ''Viața pe un peron''. Am acceptat provocarea lansată de Doroteea, aceea de a scrie un articol despre modul în care percep eu viața. Înainte de toate, trebuie să mărturisesc că nu pot da o definiție vieții. Singura definiție clară ar fi că ea reprezintă antonimul morții. Ori, am putea spune că viața înseamnă elementul schimbului de energie cu Întregul. Dar nu doresc să abordez problema nici dintr-un punct de vedere științific, nici filosofic, căci oricât aș încerca să îmi pun masca modestiei, singura știință în care cred este ceea ce percep eu pe baza propriilor mele simțuri.

vineri, 20 iulie 2012

Muzica trebuie să fie acustică....

Iată o postare în urma căreia sigur voi fi considerat un hater. Însă nu aceasta este intenția mea. Acesta este un blog personal, deci locul unde îmi expun liber părerile. 

Simt nevoia să vorbesc despre muzică. Trebuie să recunosc că această postare provine din noua obsesie pe care o aud în jurul meu, acest gen muzical, nou înțeleg, numit dubstep. Recunosc că singura dată când am ascultat acest gen a fost cu 10 secunde înainte să încep postarea. Doar vreo 7 secunde. Dar mi s-a părut suficient. Încă din capul locului o să spun că nu am nimic cu cei ce ascultă acest gen, ci doar cu genul muzical în sine.

După părerea mea, singurul ritm pe care îl pot considera muzică este cel acustic. Mai exact, doar ceea ce este redat de instrumentele muzicale. Însă ceea ce este redat de un DJ, nu poate intra în categoria muzică. Muzica tradițională, clasică, rock-ul, jazz-ul... genuri muzicale care, pentru a fi redate, sunt utilizate instrumente muzicale.

joi, 19 iulie 2012

Premiu și leapșă

Am primit un premiu și o leapșă de la Doroteea și de la Alle, cărora le mulțumesc mult.

Regulile sunt simple: trebuie să postezi imaginea Liebster Blog Award, să spui 11 lucruri despre tine, să răspunzi la întrebările adresate de cel ce te-a nominalizat și să formezi un nou set de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi, nominalizează 11 persoane care să realizeze acest tag, mergi pe pagina lor și anunță-i, nu da tag-ul înapoi.
Recunosc că mă temeam să primesc acest tag dintr-un singur motiv: nu cunosc 11 persoane către care să dau tag-ul care să nu îl fi primit deja. O să încerc să văd ce pot face! Să începem:

Motive de fericire

Pur și simplu, mă simt fericit. Am trecut cu bine peste BAC. Acum am reușit să mă înscriu la facultate, unde sunt convins că o să fiu admis. Tot ceea ce până acum mi se părea sursă de stres acum este motiv de bucurie. Oscilația  mea între credință și tăgată, de sorginte argheziană, care până acum mă intriga, mă revolta, mă împingea la disperări, acum a dat un nou sens existenței mele.



Agnosticismul acesta reprezintă o nobilă luptă a ideilor, a faptelor transferate în experiențe, o nobilă luptă între două armate egale, cea a materialului și cea a imaterialului. În mod normal, bătăliile interioare sunt capabile să obosească, să surmeneze. Dar aceasta are o sorginte înaltă, mă face automat un ''căutător al pietrei filosofale ''...

miercuri, 18 iulie 2012

M-am înscris la facultate...

Mai mult de gura mamei, care ieri mi-a făcut creierul, și așa destul de mic și nefuncțional (după cum reiese și din modul în care scriu), de muscă. De fapt, era deja de muscă, acum morala mamei l-a redus la dimensiuni de țânțar. Îmi tot zicea că înscrierile au început de 2 zile, iar eu sunt atât de relaxat. ''OK! BINE.... GATA, MĂ DUC MÂINE'', zic eu simțindu-mă în pericolul de a rămâne fără creier (deși nu cred că ar fi observat cineva diferența).

Sigur, de obicei eram obișnuit să mă însoțească cineva la astfel de evenimente importante. Dar mi-am zis că am găsit eu o adresă în Iași, singurel fiind pe străzile Iașului, cum să nu mă descurc în Bacăul meu natal?!

Așa a fost, după plimbărăseală, birocrație, hârțogărie, toate suportate cu un calm de extraterestru, am reușit să mă înscriu la Facultatea de Litere, la Comunicare și Relații publice. Nu fac o postare mai lungă și nici nu dau detalii acum, deoarece sunt puțin cam varză călită. Dar, imediat ce îmi recapăt puțin forța și îmi activez un minimum de neuroni, o să fac o postare completă despre cum a fost cu înscrierea la facultate.

Mult succes tuturor!

marți, 17 iulie 2012

Postare taciturnă

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=2UXjRpF42ag]

CONNECT-R (Giganții)-Operație pe suflet deschis

Versuri:

Refren: De-aș avea o putere să pătrund în ochii tăi,

Să-ți cunosc interiorul și-ale inimii bătăi,

De-aș fi mereu cu tine...

De-ai fi mereu cu mine!

sâmbătă, 14 iulie 2012

STOP!

Gata, îmi iau o pauză din blogging. Da, da... iar! Mă simt puțin prost că nu sunt în stare să respect nimic din ceea ce mi-am propus. Sunt dezamăgit și nervos în același timp. Și nu, bloggingul nu e o activitate. Pentru mine bloggingul e o stare de spirit. Iar până acum s-ar părea că am scris degeaba. Aparent, sunt capabil să scriu doar dulci iluzii, care să mă păcălească pe mine.
Nu înțeleg de ce mi-am făcut blog. Aaa, ba da! Ca să spun exact ceea ce simt. Am cam scris degeaba până acum. Eu îmi iau o pauză... bine, știu că nu contează, un blog inactiv în plus. Nu mai am despre ce să scriu.
Vroiam ca blogul acesta să fie oglinda mea. Am cam eșuat. Așadar, realizez că cea mai mare greșeală a anului a fost să mă reîntorc în blogging. Ianuarie 2012... dacă aș ști că mă pot întoarce în timp, știu sigur că m-aș mai gândi odată în ceea ce privește revenirea în online!
Nu că ar păsa cuiva de inactivitatea unui blog mediocru, dar am considerat de bun simț să anunț asta.

joi, 12 iulie 2012

Un nou guvern

Nu știu câți dintre voi știu, dar înainte de acest blog am mai avut câteva. Doar că tematica era diferită. Eram un entertainer al mediului online. Postările mele, puțin adaptate, ar fi putut face deliciul unui public prezent la un spectacol de stand-up comedy. Desigur, subiectul meu preferat, pe care îl dezbăteam în mod ironic, desprinzând concluzii serioase era desigur politica. Națională sau internațională. Niciodată nu am fost serios în ceea ce privește politica. Mereu criticam acest domeniu. De fapt, încă sunt de părere că doar un nebun a lua politica actuală în serios. Nu există scenă politică, există doar grupuri de interese. Dar mi-am zis că ar fi cazul să dau și o alternativă... cum ar trebui să fie o scenă politică de care să fiu mulțumit? Pentru că da... există și așa ceva. Doar că încă acest guvern nu a fost niciodată la putere până acum. Nici măcar nu a fost concretizat într-o formațiune politică. Nici nu cred că va fi în viitorul apropiat. Dar cu toate acestea, rămâne un ideal al meu, singura modalitate prin care eu să merg la vot este aceasta. Altfel nu mă prezint la urne, ori dacă o fac o să anulez votul!

miercuri, 11 iulie 2012

Cum mă găsești pe Google

Deși mult prea iubitul meu copilaș are abia 2 luni, a fost găsit de Google în urma unor căutări cel puțin stranii. Aceste căutări mi-au ridicat multe semne de întrebare în ceea ce privește seriozitatea și integritatea blogului, cât și a mea ca ființă. Sunteți pregătiți ''să ne râdem, să ne simtem bine''? Hai să îi dăm drumul!

marți, 10 iulie 2012

duminică, 8 iulie 2012

Prestația mea la BAC

Iată că am aflat deja rezultatele la ''examenul maturității'', care m-au surprins puternic. Nu doar datorită faptului că în ciuda a ceea ce au zis profii, diferă enorm de simulări, dar și pentru că notele au fost invers proporționale cu timpul alocat studiului.
Bun: Limba și literatură română: obiect la care nu am învățat aproape deloc, la simulare 7,70, la BAC 8,45.
Istorie: punctul meu forte, am aruncat câtuși de puțin ochii în caiet, la simulare 8,80, la BAC 8,20.
Logică și argumentare: Obiect la care am învățat intens, la simulare...ăăă, nu mai contează, ideea e că mi-am ridicat nota până la 7,70!
Astfel, am trecut examenul maturității cu media 8,11. Nu e o medie extraordinară, dar este excelentă, având în vedere că de foarte multe ori în vacanța asta intram în casă odată cu răsăritul. Altfel spus, m-am distrat din greu, dar am luat și BAC-ul cu o notă decentă.
Aici să încheie 12 ani de școală! Aici îmi iau rămas bun de la dulcea nebunie inocentă a anilor de școală, pregătit fiind să intru în viața de adult!
Ce va fi, va fi, que sera,sera, whatever will be, will be!

sâmbătă, 7 iulie 2012

S-a mai îndrăgostit Chirilă?

Când mă gândesc la verile din copilăria mea, remarc că an de an apar noi schimbări. Dar foarte, foarte multe lucruri rămân constante. Când eram ''un puști julit în coate'' știu că vara însemna trezit, spălat, mâncat și afară! Până la 1 după-amiază, când veneam să îmi sorb supa în mare grabă, ca să ies iar afară. Așa au decurs lucrurile până printr-a III-a. Apoi am început să merg pe la țară sau prin Tulcea pe la rude. Ulterior, vară însemna mult, foarte mult GTA. Apoi, foarte mult netlog. Apoi, filme la mall, kickboxing, ''Cel mai iubit dintre pământeni'' și blogging. Apoi mare, vreo doi ani, apoi anul ăsta scara blocului, concerte rock și hip hop.
Un lucru e constant, încă de când eram mic... lenea de vară. Nimic nu se compară cu lenea de vară. Mă instalam în pat, cu ochii în ViVa sau MTV și ascultam muzică, ori dădeam pe RTL, deoarece eram fascinat să mă uit la emisiuni din care nu înțelegeam nimic din ce se vorbește.
Ori, deschideam radioul și țopăiam pe muzică, asta pe când Ricky Martin abia lansase ''La vida loca''.
Al doilea lucru constant e înghețata vafe. De când eram mic mâncam, și încă mi se pare cea mai bună ever!
Dar un alt lucru care a rămas constant este

Cel mai frumos cadou de vacanță!

Astăzi am susținut ultima probă de BAC, la logică și argumentare. Motive de stres nu mai am (nu că BAC-ul ar fi fost un motiv). Astfel încât, oficial de astăzi, la ora 12 și ceva sunt oficial în vacanță, oficial am terminat cu examenul maturității, oficial e gata cu liceul! Ultimii 12 ani au trecut ca vântul, așadar iată-mă matur, adult în toată regula, sau cum mai era vorba mea prin cartier ''băiat versat, cu BAC-ul luat''.
O să mă ocup săptămâna viitoare și de înscrierea la facultate și gata! Pot în sfârșit să îmi încep vacanța.

vineri, 6 iulie 2012

Cerințe 1, 4, 5

Când am împlinit 1000 de vizualizări, am oferit posibilitatea cititorilor de a-mi spune ce anume și-ar dori să fac pe blog. Singura persoană care mi-a dat ''porunci'' a fost Doroteea. Acestea au fost (doar 3 dintre ele, următoarele 2 în altă postare):
1. Să îți pui fundal roz măcar pentru o zi.
Am avut, pentru mai multe zile chiar.



Acum l-am scos, pentru că totuși... știu că toți băieții au și o latură feminină, dar eu pe a mea prefer să o las acolo unde este!

4. Să vorbești despre persoana care o stimezi cel mai mult
Și asta am făcut deja... în această postare!.


5.Să îți faci o autodescriere
Sunt mic. Asta este foarte clar. Nu sunt deloc mulțumit de mine. Mă consider perfecționist în ceea ce mă privește, motiv pentru care sunt într-un permanent război cu mine însumi. Nu îmi place deloc de mine. Dar chiar deloc. Cu toate acestea, sunt destul de arogant. Sunt extrem de impulsiv. Dar în același timp și introvertit, astfel încât scăpările nervoase, extrem de dese, mă transformă pe mine în victima lor. Mă atașez ușor de oameni. Sunt un personaj antagonic cu scopuri pozitive de cele mai multe ori. Mă tem de oameni mai mult decât de animale. Îmi plac mult animalele mici. Sunt un paradox. Dacă aș fi avut talent muzical mi-ar fi plăcut să am o trupă punk sau hip hop, care să promoveze pacea într-o manieră agresivă. Sunt agnostic. Asta înseamnă că nu îmi dau cu părerea despre existența divină.Pentru că nu L-am văzut pe Dumnezeu, deci nu pot spune că există, dar tocmai pentru că nu L-am văzut nu pot spune nici că nu există. Pot spune doar că sunt prea mic pentru a-mi da cu părerea despre o problemă atât de importantă. Sunt de părere că sentimentele nu sunt regenerabile. Nu poți iubi sau urî 2 oameni la fel. Odată ce ții la cineva, nu vei mai putea ține la altcineva în același fel.
Sunt îndrăgostit de muzică, deși sunt complet afon. În permanență înregistrez piese de hip hop, dar niciodată nu le postez. Sunt îndrăgostit de natură și urăsc din ficați betoanele. Sunt hedonist, astfel încât am perioade în care fac excese de orice fel. Sunt precum lichidul. Iau forma vasului în care mă aflu. Mă integrez perfect și într-un cerc literar, și într-un cerc de interlopi. Am subiecte comune de discuție cu ambele extreme.
Nu consider că am citit extraordinar de mult, dar consider că am citit ceea ce trebuia. În special îmi plac cărțile cu caracter moralizator, precum Caragiale, Gala Galaction, Moliere, Oscar Wilde etc. Cred foarte mult în horoscop, dar privit ca știință, nu ca ghiceală. Tot mai mult devin imun la părerea pe care și-o formează oamenii despre mine, mai interesat fiind să mă simt eu bine în pielea mea și să nu regret nimic din ceea ce fac. Îmi place să scriu. Sunt ca un copil mare. Pot continua până dimineață, dar cred că deja v-ați făcut o idee!

joi, 5 iulie 2012

Nimic de pierdut

Vorbeam cu un foarte bun prieten despre starea de relaxare totală ce mă caracterizează de câteva zile. În privința BAC-ului am fost... sunt de fapt extrem de relaxat, în privința viitorului sunt foarte relaxat, deși fizic am avut câteva probleme de sănătate sunt foarte relaxat. Poate că o să vă întrebați cu toții de ce. Ei bine, mi-am dat seama că nu am nimic de pierdut. Nu am nimic de pierdut în această viață. Găsindu-mi calea, îmi este foarte greu să mai am motive de supărare. Am dorința de a accede spre o stare de Zen. Doar că de această dată nu una bazată pe ceea ce citesc. De această dată vreau să fie una trăită. Toate astea se datorează unei viziuni pe care prin bunăvoința forțelor ce guvernează acest Univers am avut-o... în ciuda agresivității de limbaj care m-a caracterizat, în ciuda impulsivității, în ciuda preferințelor în materie de muzică sau filme, contrar genului de jocuri pe care îl alegeam... îmi place pacea, armonia! Și nu, nu îmi place citadinul.

marți, 3 iulie 2012

luni, 2 iulie 2012

E târziu, dar...

Am uitat! V-am mai spus că am început să uit date, lucru destul de frustrant. Iată că și astăzi mi s-a întâmplat. Astăzi este ziua de naștere a celui ce mi-a modelat caracterul, a celui ce mi-a întărit structurile existenței prin opera sa, a celui care mi-a deschis ochii, a celui care a oferit o umbră de valoare percepțiilor mele de adolescent răzgâiat și răzvrătit. Dacă nu ar fi fost Antena 3 nu mi-aș fi amintit!
Așadar, cinste celor de la Sinteza Zilei că am amintit de ziua lui Octavian Paler:


Odihnește-te în pace maestre!


Vă recomand și vouă, dacă tot v-ați propus să savurați vara făcând o călătorie spre universul cărților, să încercați un titlu de Octavian Paler. O să vă recomand ''Viața pe un peron''.
În plus, postarea taciturnă de mâine va fi un omagiu adus maestrului, voi evidenția citatul care m-a fascinat cel mai mult, citat care se regăsește în recomandarea mea!

BAC la Limba și literatura română 2012

Nu intru foarte mult în detalii, dar trebuie să vă anunț faptul că în ciuda celor vehiculate prin presă, subiectele au fost destul de accesibile. În mod normal, la română ar trebui ca promovabilitatea să fie undeva pe la 85%. Părerea mea.