luni, 30 octombrie 2017

Nu #corupția, #incompetența ucide

 După doi ani, banali pentru cei mai mulți dintre noi, dar ca o veșnicie în Infern pentru victimele din Colectiv și familiile lor, am ajuns în punctul în care parcă nimic nu s-a întâmplat. Pași bătuți pe loc. Un marș de urcare efectuat pe scara rulantă de coborâre. O tragedie în care niște amărâți au fost nevoiți să joace rolul victimelor (pentru unii, chiar ultimul rol înainte de retragere de pe scena vieții), iar unii dintre noi am jucat rolul indignaților, a revoluționarilor, a celor ce propovăduiau schimbarea sistemului din care și ei făceau parte. Și ulterior am ieșit și noi din scenă, căutându-ne loc în alte piese de teatru. Cam așa se poate rezuma efectul Colectiv asupra societății civile românești. Ca și tragedia de la Maternitatea Giulești, evenimentele de la Tanacu, accidentele de la Balotești sau Mihăilești (așa e că am și uitat de ele?), și tragedia de la Colectiv începe să se stingă în mentalul public. Din incendiu, a rămas un nor mare de fum care începe să învăluie imaginea uneia dintre cele mai mari tragedii ale României. Și cu ce am rămas?