Am puterea de a putea

Da! Pot să fac tot cea ce vreau. TOT! De ce? Pentru că am putere. Am puterea de a vrea. Am puterea de a spera. Am puterea de a lupta. Am puterea de a nu ceda. Și mai ales, am puterea de a reuși. Nu e nimic ce îmi poate sta în cale. Orice îmi va ieși în drum, trebuie să se aștepte la luptă. Pentru că dacă drumul pe care am ales să merg are obstacole, treaba mea este să îl curăț. Dacă este impracticabil, eu trebuie să îl fac funcțional. De ce? Pentru că m-am născut slab, ca oricare. Dar singura putere pe care am primit-o la naștere a fost puterea de a încerca să am putere. Am datoria față de mine să reușesc tot ceea ce îmi propun. Sau dacă nu reușesc, să mă asigur că am încercat totul. Până când nu am epuizat toate resursele, nu dau niciun pas în spate. Am obligația să încerc tot. Și să reușesc. Așa cum deja am făcut-o. Am sute de motive să fiu mândru de mine. Am demonstrat în sute de momente ce pot și de ce sunt capabil.

Automumie

 După cum probabil știți, se pare că ungurii se revoltă dacă îndrăznești să vorbești româna în România. Cazul Sabinei îl cunoașteți deja. Așadar, o elevă româncă ce a îndrăznit să vorbească româna în România, să poarte simbolurile țării în care s-a născut, este amenințată cu moartea și are probleme cu niște profesorași de 3 lei care au tupeul să creadă că doar pentru că i-a fătat mamele lor acolo, ăla e pământul lor. Nu sunt rasist, nici patriot, dar am un mic mesaj pentru toate minoritățile...fie că ești țigan, ungur, evreu, gay sau ce oi mai fi, trăiești în țara asta, te supui în morții tăi regulilor țării. Mi se rupe mie că tradiția voastră spune altceva. Dacă tradiția voastră contravine legilor în vigoare ale țării, la pușcărie cu voi toți. Și pentru că tot vă doriți autonomie, v-o ofer. În Pacific e suficient loc pentru toți. Acum dacă știți să înotați sau nu, nu e treaba mea. Și dacă se simte vreo minoritate jignită, să lase în dracu' scandalul din taste și să mă abordeze pe stradă să îmi spună că are o problemă cu ce am scris. Nu mă supăr. Până și Anonymus al vostru vă contrazice, nici proprii istorici nu vă susțin teoriile, dacă aveți pretenția să vă ia cineva în serios scălămbăiala asta tembelă și mediocră, e clar că aveți fantezii prea mari pentru o cultură atât de limitată. Îmi asum tot ceea ce spun, ba mai mult, Mureș, Harghita și Covasna au fost, sunt și vor fi teritorii românești, așa le-am considerat, așa le consider, așa le voi considera. Orice comentariu în orice altă limbă decât cea română, vor fi șterse.
 Și acum să vină amenințările. Le aștept cu mare drag. Dar rugămintea mea este să le și puneți în practică. Nu de alta, dar vă faceți comunitatea de râs dacă doar promiteți și nu aveți curajul de a respecta promisiunile.

Maidanez

 Aveam pe blogul trecut o categorie, asemănări fizice. Iată că mi-am găsit și eu! Puppy eyes

 P.S.: Cică se potrivește piesa asta!
 

4 ani!!

Heeeiiii!!! După cum prea bine v-ați dat seama din imaginea alăturată (care arată ca un poster electoral), astăzi, 12 martie 2013 împlinesc 4 ani de blogging. Ce să zic, mă bucur că de 4 ani activez pe aici. 4 ani în care am avut scurte pauze. Dar în care am evoluat mult, am crescut mult ca om. Am dezvoltat noi abilități în ceea ce privește scrisul, am câștigat prieteni noi. De fapt, o mare parte din lucrurile pe care le-am dobândit în ultimii 4 ani au fost și datorită blogului. Eram un puști avid de scris. Iar bloggingul mi-a oferit posibilitatea de a-mi satisface nevoia de a scrie. Pot spune doar că sunt la început, asta e clar. Abia de acum consider că am acumulat suficient de multă experiență și chef de a scrie, pentru că nu e așa, pofta vine mâncând, sau postând în cazul de față. Nu cred că are rost să fiu prea nostalgic, nu cred că ar fi cazul să încep să înșir clișee sau alte cele. E suficient să privesc în urmă la cât am evoluat în acești ani și să mă simt mândru de progresul făcut pe toate planurile.
 Acum, ca totuși, să sărbătorim, vă dau posibilitatea de a-mi da sugestii, de a-mi spune ce vi se pare ok și ce nu, de a mă contrazice, de a mă aproba, de a-mi adresa întrebări...chiar și de mă pune să îndeplinesc ceva ce voi încerca să fac. Hai să zicem, o poruncă așa, cum se face la aniversări (dar nu exagerați), asta așa, în semn de mulțumire că ați stat lângă mine 4 ani. În rest, ce să zic, LA MULȚI ANI mie. Le mulțumesc tuturor cititorilor mei, dar și colegilor și prietenilor de blogosferă. Acum, încheiem cu o piesă care mă caracterizează (din moment ce postarea a debutat cu o poză special făcută pentru această ocazie, eu și LUPA mea).

Haarp Cord - Nu ma pot opri din scris (cu Flow Rege)
   
 Asculta  mai multe  audio   hip-hop

Happy birthday to my hero!

 Aceasta este cea mai importantă postare a mea din cei 4 ani fără 3 zile de blogging. Astăzi, 9 martie 2013, bunicul meu împlinește vârsta de 80 de ani. Motivul pentru care scriu acest articol este pentru că vreau să spun tot ceea ce față în față nu aș îndrăzni să spun. Înainte de orice, vreau să îi mulțumesc pentru tot ceea ce am mai frumos în mine. Timp de 14 ani cât am crescut la bunici a fost perioada cea mai frumoasă a vieții mele. Tot ceea ce am mai frumos în viață, bunul simț, talentul la scris, bagajul de cunoștințe, imaginația, demnitatea, curajul de a fi sincer, asumarea deciziilor, a greșelilor, totul, dar totul este moștenit de la el. El a pus piatra de temelie a setului meu de valori în totalitatea sa.

La mulți ani, frumoaselor!

 La mulți ani vouă, tuturor fetelor, femeilor, mămicilor, surorilor, verișoarelor, colegelor, iubitelor, bloggerițe sau non-bloggerițe! Vă doresc să aveți parte de multă iubire și de valuri de ciocolată (că știu că o iubiți mai mult decât florile). Să primiți doar ceea ce e frumos, așa ca voi! Și la toate astea, mai adaug și un BIG HUG de la mine. Bine, hai și un pupic, că sunt amabil azi! Și sper ca măcar azi să nu ne judecați greșit dacă spunem că VĂ IUBIM PE TOATE!! 
LA MULȚI ANI!

dRACUL de mine...

 ''Planurile pe care le tot faci au mai puține șanse de reușită decât ofertele venite de la cei din jur. Ascultă aceste propuneri și poate vei observa că îți pui  singur piedici, din orgoliu sau dintr-un simț al demnității exagerat. Îți e dat să cunoști cea mai frumoasă perioadă a vieții prin descoperirea sentimentelor. Căsătoria se poate produce, deși mai târziu, după ce vei câștiga în înțelepciune, odată cu trecerea anilor. Se poate vorbi de reușită cu ajutorul unor străini sau de o realizare în străinătate, apărută tot ca o întâmplare, pentru că sensul în care îți propui tu să mergi se dovedește destul de repede o fundătură. Și cu cât te cufunzi mai mult, cu atât îți va fi mai greu să ieși''. (Răspunsul pe care l-am primit în urma unui horoscop individual)!

1 martie