luni, 28 decembrie 2015

Te-am cunoscut prin biblioteci


Te-am cunoscut prin biblioteci
Ștefan Stoica

Te-am cunoscut prin biblioteci!
Cu păr de foc, visând la regi,
Respirând prin pori amurg de vară.
Așa te cunoscusem, domnișoară!

Te-am cunoscut prin biblioteci!
Cuprins de frig între betoane reci,
Cu puls crescut de mâna ta ușoară,
Așa m-ai cunoscut tu, domnișoară!

Te-am cunoscut prin biblioteci! 
Cu Oscar Wilde și oameni seci.
Tu zâmbet, eu tăcere glaciară,
Așa ne cunoscusem, domnișoară!

Te-am cunoscut prin biblioteci!
Ai să mai vii, ai să mai pleci
Cum ai venit și ai plecat întâia oară,
Așa ne vom cunoaște, domnișoară?

marți, 27 octombrie 2015

Capitalismul: oi, ciobani sau câini de pază. Alege!

 Conceptul de capitalism este adesea exploatat greșit în mentalul colectiv. E de înțeles la generațiile trecute de prima tinerețe, în mintea lor, inundată de doctrina comunistă, capitalismul este un sistem bolnav. Însă în mentalitatea celor mai mulți tineri, este un blanc total, înjură și acuză acest concept fără a-l înțelege. Se lasă manipulați de diverși formatori de opinie, cu un oarecare grad de carismă și cu influențe anarhiste. Ce înseamnă de fapt capitalismul? Nu voi da o definiție academică, nu sunt în măsură. Îl voi explica așa cum îl înțeleg eu, o persoană fără studii în domeniu.
 După cum îi spune și numele, este bazat pe capital. Pe generarea de profit. Oamenii au obiceiul de a înjura patronatele. Liderii din sectorul privat sunt priviți ca niște demoni, iar statul ca o formațiune de arhangheli corupți care sunt complici la faptele negre comise de aceștia. Ca și caz particular, se pot adeveri aceste afirmații, există anteprenori și lideri politici care comit infracțiuni. Dar o generalizare nu își are rostul. Iată de ce.

duminică, 20 septembrie 2015

Un dingo merge doar în infern

 Știi metamorfoza aia a lui Kafka, omul transformat în gândac? M-am trezit într-o dimineață transformat în dingo. Cum dracu' poate trăi un dingo? E simplu, se va folosi de instinct. Asta are el mai de preț pentru a supraviețui. E singura cale pe care o știe. Așa că am plecat pe străzi. În jurul meu, în loc de oameni vedeam câini. Maidanezi și câini de rasă. Am încercat să mă apropii lor, să mă alătur unei haite. Să formez o haită nouă, să ieșim la vânat, să ne câștigăm dreptul la supraviețuire. Am încercat întâi cu câinii de rasă. M-am apropiat de ei într-un parc. Socializau între ei, lătrau scurt și se miroseau. Mă gândeam că vor vrea să lătrăm la lună, să hoinărim. Dar au sărit pe mine niște dobermani. Și niște boxeri. Și câțiva dalmațieni. Și chiar și un husky, cu colții lui cu care de mult ar fi vânat prin inimile de gheață. Până și niște mopși, împiedicați și tălâmbi. Au făcut o gălăgie atât de mare încât a venit Omul. M-a gonit de acolo. Se pare că toți acești câini de rasă trăiesc în jurul acestui Om. Cică îi zice ''stăpân''. După el se guvernează ei. El spune ce e bine să faci și ce nu, când să latri și când nu, când să vrei să ieși la joacă și când nu, cum să te joci, să primești mâncare după ce aduci un băț. Să fii tuns, să ai coada tăiată și hăinuțe și lese după cum cere acesta. Am renunțat să mai încerc să înțeleg ce se întâmplă cu ei. Am umblat pe străzi, să îi găsesc pe aceea ce nu au fost educați de Om. Haitele de maidanezi sigur m-ar fi primit în cercul lor și am fi urlat împreună la lună și am fi vânat. I-am găsit pe o alee întunecată. O față umilă și tălâmbă, o privire ce nu părea de vânător, ci mai degrabă de oportunist, de cerșetor. M-au ignorat total. Ba chiar credeau că le invadez teritoriul. Au vrut să sară în haită pe mine să mă rupă. Dar eu am vrut doar să văd ce e cu ei. Au fost uimiți de lipsa mea de reacție și au început să mârâie, ca să plec. Am început să dau în spate. M-am ascuns după un tomberon și i-am privit de la distanță. Lor le lipsește cu desăvârșire dresajul înfăptuit de Om. Ba chiar Omul îi detestă. Dar și ei trăiesc după un dresaj odios. Și-au acceptat condiția de jegoși și doar stau acolo, într-un colțișor. Se mulțumesc cu ceea ce li se dă și pleacă mereu capul. Unii mai sunt conflictuali, dar fără motiv. Cred că agresivitatea este semnul acela al fiarei. Au uitat că fiarele nu sunt agresive, fiarele doar caută hrana. În rest, câinii aceștia maidanezi sunt supuși și mândri de prostia lor, mint și cerșesc Omul cu priviri inepte cât să le dea ceva. Rasa mea...s-a deteriorat. Merg pe sârmă și scormonesc în gunoaie pentru hrană. Hrana, care este asigurată de natură și care e suficientă pentru toți. Se lasă conduși de Om, nu se revoltă. Tac și continuă cu nimicnicia lor, considerând că așa au evoluat. M-am retras. Stau singuratic printre blocuri. Și uneori mai urlu. Până apar ei, mirându-se cine naiba o fi sălbaticul ăla care nu se conformează. Ajung în fața unui cinematograf, hoinărind vagabond pe străzi și bulevarde. Pe afiș scria ''Și cățeii merg în rai''. Atunci, am privit în jur, la ei și la mine, și în pupilele mele se putea citea titlul filmului în care joc eu. ''Dar un dingo merge doar în infern''.


marți, 18 august 2015

''Mă cac în scaunele voastre''

 România este o țară a intelectualilor fini și rasați. Fiecare individ român ce e capabil să exprime o opinie și are un IQ puțin peste 100, va crede despre sine că face parte din rândul elitelor. Potențialul materiei cenușii la individul român abundă. E plin de rafinament și delicatețe. Indiferent de notele la BAC, indiferent dacă este sau nu cunoscător al legilor de bază prevăzute în Constituție, indiferent dacă este capabil să fie selectiv cu ceea ce i se oferă în mass media, individul român joacă pe scena intelectualilor. Este scârbit de vulgaritate, de imaturitate, de omenesc. El își are esența în metafizic, în el stau înghesuiți încât aproape dau pe afară toți marii gânditori ai Greciei Antice împreună cu Lao Tze și Confucius. Se delectează la un pahar de vin fin, ascultând Bach și savurând ''Critica rațiunii pure'' a lui Kant. După prea multe pahare, se pierd în discuții despre contradicțiile lui Țuțea cu Cioran, fiind sau nu părtinitori. Setea de cunoaștere este imensă, individul român suferind de complexul geniului revoltat împotriva obscenului.

miercuri, 12 august 2015

Satisfacție cu stânga sau cu dreapta?

 Acum aproape un an de zile, mi-am călcat pe promisiunea făcută mie, aceea de a nu vota vreodată în România până nu voi avea ce vota. M-am speriat, recunosc. M-am speriat foarte tare la ideea că ar putea ieși Victor Ponta președinte. Rar mi-a fost dat să văd o figură mai inaptă, mai incompetentă, mai ineficientă pe scena politică românească. M-aș aventura oricând să spun că și Emil Constantinescu pare mai eligibil să conducă o glumă cu granițe și guvern, așa cum este România, mai eficient și mai constructiv decât ar putea să o facă Victor Ponta. Așadar, am ales să îl trimit în turul II cu Iohannis. De ce să mint? Tipul mi-e mai simpatic decât restul celor ce s-au perindat pe acolo, poate tocmai și pentru faptul că nu alege să se porcăiască și să lovească injurios în adversarii politici. Am apreciat diplomația. Nu suficient cât să îl fi ales președinte într-un stat normal, dar în parodia asta de țară, era cam cel mai eligibil. Ceea ce am și făcut.

luni, 3 august 2015

Florin Salam feat Ombadon & Travka

 În anul 1985, o mână de artiști internaționali au pus mână de la mână și voce de la voce pentru a crea un hit de mare anvergură, ''We are the world'', având ca scop strângerea de fonduri pentru eradicarea foametei din Africa. Inițiatorii au fost Michael Jackson și Lionel Richie. Printre cei care s-au alăturat proiectului îi menționăm pe Stevie Wonder, Ray Chales, Bob Dylan, Diana Ross sau Tina Turner. Într-un cuvânt, cele mai mari voci din muzică de la acea vreme, artiști ai căror melodii sunt apreciate și astăzi și care continuă să inspire noi generații de artiști, fiind un punct de referință major pentru aceștia. Se pare că piesa și-a atins scopul și a reușit să sensibilizeze suficient de mulți oameni, aceștia donând o parte din puținul lor, salvând astfel de la foamete câteva suflete.

luni, 13 iulie 2015

Examenul lui Tudor

 Care Tudor? Tudor Sișu. Care examen? Cel de BAC. Tudor Sișu, cel din perioada gangsta, care vorbea de ''șmenăreli'', ar fi trebuit să fie ministrul educației și BAC-ul să îi poarte numele. Pentru că, oricum ar fi, acest BAC alternativ a lui Sișu se dă de mult. Nu mulți dau și iau BAC-ul, dar aproape toți dau și iau BACȘișu. Vreau să fiu faimos, este marea mea dorință. Așa că am zis să scriu pe blog despre BAC. Eu am dat BAC-ul în 2012, dar ca un elev mediocru, ce l-a luat cu puțin peste 8 (8,11 mai exact) mi-a luat 3 ani ca să pot concepe textul. Deh, eu nu am agilitatea și dexteritatea în exprimare a celor care au luat BAC-ul cu 10. Peste 3 ani o să vă scriu despre licența pe care o să o susțin în toamnă (dacă apuc). Sau mai bine spus, dacă merit. Pentru că sincer să fiu, nu simt că merit. Și vreau să îmi cer scuze de la geniile de pretutindeni.

marți, 5 mai 2015

Transmisie dintre betoane

 O deconectare de la stresul zilnic, obligațiile școlare, sarcinile de serviciu și problemele cu mine și cu ceilalți. Doar nasul într-o carte, pe o bancă, la soare. Și pulsul orașului luat cu pașii. Nimeni și nimic nu mă ajută să mă destind cum o face mirosul urban, combinația de petic de verdeață, nori de praf și clădiri gri, pe un fundal sonor asigurat de motoare de mașini, triluri de păsări, râsete de copii, înjurături prin trafic. Văd o școală. În curtea ei, niște puști ce credeau că impresionează prin poziții ale corpului ostentative. Piciorul rezemat de zid, o privire ce vrea să pară cunoscătoare a vieții, un aer de relaxare forțată. Puștani, nu știți voi ce vă rezervă viața.

luni, 6 aprilie 2015

Înger samurai

Înger samurai
Ștefan ''StS' Stoica

În colțul său, cu venele tăiate, uscățiv
Îngerul, samurai de adevăr și de lumină
Zace! Zace și plânge cu sânge, primitiv!
Și-și aplică pedepse, inventându-și vină.

A trăit printre oameni să aducă divinul
Și să lupte corect, așa cum se face.
Și lupta infernal, bucurându-se-n chin,
Călcând pas cu pas pe cuie și ace.

Și oamenii, fiare, microbi și bacili,
Priveau către înger, lovindu-i mândria!
Și-l priveau pe ascuns, grețoși și umili,
Cum fără frică își împlinea datoria.

Și mai apoi i-au făcut statui și icoane,
Și-l preaslăveau toți prin vorbe deșarte.
Și toți îl priveau cum împărțea katane
Înfruntând singuratic zeci, sute de armate.

Dar îngerul ronin, fără să aibă habar
Ajuns cabotin, pictor vremelnic de grote,
Era lovit cu săgeți de venin și amar,
Și privit ca nebun, un autist Don Quijote.

Oameni, făpturi minunate lipsite de sens,
Îl vedeau pe înger ca pe un sclav necesar.
Dansau cu diavolii, că le stârneau interes,
Își stingeau conștiința pe-o cupă de nectar.

Diavolii fascinează. Frumoși și parșivi,
Ce din gură, vorbind, scuipau diamante.
Și te făceau să te simți ca ei, instinctiv,
Că ești clădit, ca și om, din greșeli și păcate.

Și samuraiul ronin, cabotin de neînvins,
Răpus de efort și de uscare de suflet,
A început să se adape din Styx
Și să scoată în sine un neîntrerupt urlet.

A vrut să-și rupă aripile, să vină pe Terra,
Să cunoască păcatul, să muște pământul,
Să nască zeu de război, asemeni lui Hera,
Să i se-ofere nectar, să guste urâtul.

Bacilii prea slabi să mai urce pe trepte
Ajung să arunce venin prin cuvânt
Și își doresc să îl omoare cu pietre
Că nu-și doresc un înger decăzut.

Ei vor un Isus, să moară pe cruce,
Să le ducă lor greul, că ei sunt prea mici.
Și să nu îi urmeze, să-i bea din sânge,
Și să rămână cu diavolii, să le fi-ucenici.

Rămas singur cu sine, începându-și procesul
Izolat prin sanatorii de sinapse și gânduri,
Răpus de-ntrebări. nu-și mai găsea sensul.
Rătăcind între ceruri, inferne, pământuri.

''Sunt om ori sunt drac? Ori incompetent înger?
Într-o lume de aburi unde toți sunt sclavii firii
Ce rost are să stau, să simt cum ura se strânge?''
Și katana îl îmbia duios spre un dulce harakiri.

Și e liniște acum, un alt război sfârșit cu pace.
În camera gri, cândva albă miroase a sânge.
Zilnic un înger piere și nu se mai întoarce.
Zilnic o katană câte-un ronin își va mai frânge.



luni, 30 martie 2015

Desenele românești ce-or avea?


Zilele trecute, aflat într-o vizită gastronomică la părinții mei în Bacău, am dat peste o ofertă la revista ''Rahaaaaaaaaaan''. Am cumpărat vreo 3 reviste și am pornit într-o incursiune în lumea benzilor desenate. Am fost iubitor de benzi desenate încă de mic. Când eram la vârsta când îmi vindecam juliturile cu o frunză erau două mari benzi desenate, cu Batman și Superman. Eu eram fan Batman și am un sfert din colecție (că nu prea își permiteau ai mai să îmi cumpere toată colecția), dar și una din Superman de la un prieten. Mai târziu, a apărut colecție Tom&Jerry, din care am vreo 60 de reviste. Plus că știu toate serialele de animație cu Batman și Tom&Jerry. Seară de seară stăteam și urmăream pe Cartoon Network ''Batman: The animated series'' sau ''Tom & Jerry''. Și mă gândeam: Bă, oare ce ar fi fost dacă și Românica noastră ar fi avut ceva cunoștințe de marketing și nu ar fi fost mult în urmă cu ceea ce însemna televiziune și divertisment?

marți, 17 martie 2015

Grașii, șpaga și violul

 Observ în peisajul...hmm...să îi spunem monden (că până și cazurile politico-sociale au ajuns mondenități datorită pseudo-jurnalismului care se prestează pe plaiuri mioritice) că sunt vreo 3 situații care au făcut deliciul internauților (pentru că, să moară Mircea Badea fraierii de ciudă, internetul a rămas cam singura sursă de expunere publică importantă). Anume cazul în care Mandark-ul bogosferei românești, omul a cărui râs e mai impunător decât întreaga sa carieră jurnalistică, ființa cu dinți de import din Asia (după nuanța puternică de galben), coeficientul de defecte și neajunsuri omenești a exprimat și el o opinie despre cazul studentei abuzate de un taximetrist. Prin poluarea de pixeli pe care a afișat-o în tot mai jenantul mediu virtual, wannabe jurnalistul a spus că de fapt, individa cu pricina se îmbătase și că ea l-ar fi provocat pe taximetrist.

miercuri, 14 ianuarie 2015

Copilul plictisit vs Armaghedonul

 Au trecut 15 ani de la acel decembrie în care stăteam cu toți ai mei la un loc, mă uitam cu tata la hiturile vremii și râdeam fără a înțelege de fapt glume celor de la "Vouă". Iar seara de revelion a fost cea mai fascinantă, deoarece așteptam cu nerăbdare "sfârșitul lumii". Subiectul preferat al unor puștani care rupeau asfaltul vremurilor, pe lângă power rangers sau BUG Mafia era "Apocalipsa", care se tot spunea că vine în 2000. Ne făceam scenarii cum noi o să supraviețuim și o să fim cei care bat cavalerii apocalipsei și pe toată armata lui Satan.