marți, 5 mai 2015

Transmisie dintre betoane

 O deconectare de la stresul zilnic, obligațiile școlare, sarcinile de serviciu și problemele cu mine și cu ceilalți. Doar nasul într-o carte, pe o bancă, la soare. Și pulsul orașului luat cu pașii. Nimeni și nimic nu mă ajută să mă destind cum o face mirosul urban, combinația de petic de verdeață, nori de praf și clădiri gri, pe un fundal sonor asigurat de motoare de mașini, triluri de păsări, râsete de copii, înjurături prin trafic. Văd o școală. În curtea ei, niște puști ce credeau că impresionează prin poziții ale corpului ostentative. Piciorul rezemat de zid, o privire ce vrea să pară cunoscătoare a vieții, un aer de relaxare forțată. Puștani, nu știți voi ce vă rezervă viața.