''Băi Stoica, te-ai țicnit, postezi pe blog fix de Paște?'' - știu, asta e întrebarea de pe buzele tuturor. Răspunsul, dacă chiar m-ai cunoaște personal, l-ai ști deja. Nu, nu am ouă roșii, cozonac și pască și nu, nu sunt la slujbă acum. Nu, nu sunt ateu, tocmai de asta nu sunt ACUM acolo. Dar despre asta, cu altă ocazie! Acum vreau să vă vorbesc despre altceva, care se leagă atât de bine de sărbătoarea aceasta. Despre fericire. Despre fericirea aia autentică, nedisimulată, naturală și necenzurată, despre starea aia de bine, de mulțumire pentru ceea ce ești și ceea ce ai deja. Despre pisici. Nu, nu că atrag view-uri, chiar e despre pisici. Și despre oameni. Da, ei nu fac view-uri, totuși, e și despre ei. E despre atât de puțin în atât de mult. Sau poate invers. La ce mă refer mai exact?
