joi, 24 aprilie 2014

Statul gioarselor



 Mi-e greață de rasa umană. Pe zi ce trece mai mult. Sunt tot mai dese momentele când aș înfășura planeta asta în dinamită, aș pleca pe altă planetă cu 20 de tone de bere și 20 de tone de dulciuri, aș apăsa detonatorul și aș privi focul de artificii, aș admira cu câtă splendoare sare în aer planeta și dobitocii care o populează. Sper că Dumnezeu nu există, altfel îmi datorează multe. În primul rând, faptul că mă obligă să trăiesc în ghetoul ăsta enorm pe care unii se încăpățânează să îl numească ''țară''. Nu mă iert pentru faptul că am dat cu piciorul șansei de a pleca dracu' de aici. Merit. Merit tonele de gunoi pe care sunt nevoit să le escaladez ca să ajung până la magazinul din colț. Merit frica de a merge pe stradă la o oră târzie cu gândul că o să simt o lamă de cuțit la gât sau colții unui maidanez în picior. Merit să simt că fac atac cerebral când văd cât de ușor de fraierit e subspecia asta de umanoizi care votează pe 3 găleți. Merit clanurile de interlopi care să mă tortureze dacă nu le plătesc ''taxa de șmecher''. Merit să simt că îmi mor bunicii de foame pentru că din pensiile lor se ridică Catedrala Jegmănirii Neamului. Merit să fiu înconjurat de incompetenți, cocalari, pițipoance, curve, boschetari, cerșetori, hoți, borfași. Și mai ales, merit ca cel la care toată lumea se închină ca la un salvator să își scoată la iveală latura de bagabont și să se adreseze unei femei cu apelativul ''fă''.