vineri, 5 aprilie 2013

Chill

 Nu știu voi, dar eu nu cedez prea ușor în fața momentelor triste. În ultima vreme, tot mai multe persoane cad răpuse de apatii, angoasă, astenie. Stări provocate de schimbările climatice, de vremea ploioasă, de frig, de nereușite, de oboseală, de schimbarea fusului orar. În ultima vreme, cel mai mic eșec este suficient pentru a demoraliza o persoană. Oamenii sunt de multe tipuri. Actorașii ieftini de comedie, care mimează o viață fericită și lipsită de stres, fie disimulată, fie datorită ignoranței. Alții simt tristețea și o țin pentru ei. Postează în anonimat pe bloguri, desenează, cântă despre asta, se confesează unor prieteni. Alții aleg să se taie, să se autodistrugă, să se învinovățească. Unii încearcă să schimbe ceva, dat nu înțeleg ce. Sau cum. Sau de unde.
 Eu nu mă număr printre ei. Eu îmi rezum viața altfel! După cum a zis un prieten: ''Uneori mai plâng (nu găsesc sticla de vin), uneori mai râd (acum am găsit-o). Viața merge înainte''. Așa e. M-am săturat de goana asta cretină de a dovedi și de a-mi dovedi că sunt bun sau că sunt rău. Toți apar cu discursuri motivaționale, ''mereu o să poți dacă vei vrea''. Uneori nu. Uneori dai tot ceea ce e mai bun din tine (urăsc expresia asta...mă duce cu gândul la donarea de organe), dar ''vezi că din hazard nimic nu se mișcă'' (RACLA-Tu n-ai).
Vezi că tot ceea ce consideri tu a fi grandios, e slab, șefii îl subevaluează. Sau tot ceea ce consideri tu a fi o mare schimbare, se dovedește a fi insesizabilă de către alții. Sau poate planul pe care l-ai făcut, a eșuat lamentabil. Te trezești că tot sistemul tău de valori e schimbat. Te trezești că tot ceea ce credeai a fi real a fost de fapt o himeră și că peisajul din jur e cu totul altul. Și după cum a dovedit psihologia, schimbările aduc stare de angoasă. De frică. Singura frică reală e cea de necunoscut.
 Așa că încerci să lupți împotriva curenților. Cauți fericirea, fără a ține cont de explicația perfect pertinentă a lui Cioran, că doar ignorant fiind poți fi fericit, că atât timp cât ai rațiune și gândire, vor apărea mii de motive care îți vor tulbura universul perfect și nu vei fi fericit. Trebuie să îți accepți viața.
 Eu am o metodă personală. Nu aleg lama cuțitului. Nu aleg gândurile suicidale. Nu aleg să ''caut vreo iubire într-un bob de amintire'' (Zale ft Paula Seling - Pentru liniștea ta). Prefer să mă retrag în semiobscuritatea unei încăperi, cu rapcore în căști, cu un pahar în care să arunc cuburi de gheață peste un lichid cu ''cu grade mari ca generalii''. Dramul de licoare bahică necesară pentru a-mi purifica trupul, mintea și sufletul de gânduri mă face să trec peste orice. Nu e un refugiu, e doar o treaptă de rezervă. E o bucurie mică, un răsfăț. Ca și Octavian Paler, sunt un hedonist. Pot combate greutățile prin micile plăceri egoiste. A cigarette and some whisky will be perfect any time. După, îmi pun un zâmbet pe față și îi dau înainte. Sunt chill. Pentru că deși viața mea nu e mai ușoară ca a altora, am ceva ce ei nu au. Ceva ce se tem să aibă. Plăceri! Am curajul de a-mi urma plăcerile. Și sincer, nu îi suport pe cei care, având un moment greu, se dezic de plăcerile lor. Se simt vinovați pentru ele. 
 NU! Nimic din ceea ce îmi place și mă face fericit nu mă poate face să mă simt vinovat. Nu am certitudinea unei alte vieți, așadar, prefer să mi-o asigur pe aceasta. Nimic mai frumos ca plăcerile mele.
 Pace-n sine tuturor și...dacă sunteți triști, dați-mi un semn. Și pregătiți 2 pahare. Gheața o aduc eu. Iar de ceva tare pentru a folosi gheața și paharele...facem rost ușor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu