C'est la vie...

 E cald. Foarte cald. A duce niște CV-uri pe la diverși potențiali angajatori devine pretext de a ieși din casă. Soarele de care cei mai mulți se feresc te face să zâmbești. Desigur, asta dacă nu ești ca ceilalți, un roboțel tripat pe griji. Încearcă să te plimbi prin soare. De data asta, fără căști. Da, mi-am uitat căștile. Dar nu mi-a părut rău. Am avut ocazia să aud vuietul de mașini, lătratul maidanezilor, plânsetele copiilor, frazele exprimate cu putere de convingere ale celebrilor indivizi de 40 de ani cu burtă, ce dezbat probleme existențiale prin piețe sau prin fața scării.
 În timp ce toți sunt preocupați de chirii și job-uri, eu mi-am golit mintea. Merg pe bulevarde intrând în vorbă cu necunoscuți. Cel mai adesea întreb cum ajung la Mall Vitan. Știu foarte bine cum, merg acolo de câteva ori pe săptămână. Însă e doar plăcerea de a schimba câteva vorbe cu necunoscuți. Fie că sunt mămăițe simpatice, fie băieții de cartier, toți oferă amabil indicații. Îmi adaptez limbajul în funcție de fiecare, doar pentru un schimb de replici. Lumea în jur e posomorâtă. Nu pot înțelege de ce. Și eu am aceleași probleme ca orice alt român...chiria, cumpărături, job. Și eu am aceleași probleme ca orice alt tânăr. Diferența între mine și restul este evidentă. Eu încetez să stau în casă și să încerc să găsesc soluții inutil. Eu mă bucur de moment. Acum câteva săptămâni, când lucram la o editură, făceam foarte mulți bani. Puteam câștiga oricât doream, eram plătit pe zi. În schimb, mă opream stric la cât aveam de gând să cheltuiesc în ziua aceea. Și toți banii obținuți într-o zi, se duceau în aceiași zi. Mâncam la ce restaurante voiam, dădeam bani pe prostii care îmi aduceau doar o satisfacție de moment...rar când ajungeam acasă cu mai mult de câțiva roni pe care îi puneam deoparte ca la sfârșitul săptămânii să îi cheltuiesc. Am cunoscut acolo un coleg care spunea că fără 100-200 de roni nu poate ieși din casă, că pentru el nu e suficient nici măcar 1200 de roni pe lună, că doar când câștiga câte 10000 de roni pe lună simțea că are cât de cât bani. Nu vă înțeleg, oameni buni! O să fiți toată viața privați de bucuriile simple. Riscați și voi. Ieșiți în oraș cu acel leu pe care îl aveți. Poate o să vă mai întâlniți cu un amic care mai are un leu și puneți de un suc. Când aveți bani, bucurați-vă de ei. Trăiți, nu vă mai gândiți la supraviețuire.
 Sunt o mulțime de tineri care suferă. Fie că nu le ajung banii, fie că i-a părăsit iubitul/iubita, fie că s-au certat cu prietenii/părinții, fie că se simt ei nașpa. Caută certuri, polemici, vor să iasă în evidență, se raportează la ceilalți. Eu îmi iau pantalonii scurți, tricoul, tenișii și o iau la pas. Poate merg cu rolele prin parc. Poate străbat toată Balta Albă alături de un prieten. Poate sunt singur....așa că merg să fac exerciții prin parc. Uneori, poate nu am chef, așa că iau un rebus sau o carte și citesc. Alteori, sunt așa chill încât doar stau pe bancă...sau poate direct pe iarbă, cu ochii la cer. Da, poate am uitat să scot bani de pe card și nu mi-am luat nimic de mâncare. Poate că mă cert cu părinții sau cu vreun prieten. Poate că nu am bani sau job. Îmi spun ''dă-le naibii, văd eu ce o să fac'' și mă relaxez. Nu mă gândesc la asta. Nu mă gândesc la nimic. Doar admir. Privesc ce am în jur. Vara e frumoasă.
 Iar seara, ajung acasă, fie pe jos, privind luminile bulevardului și care îmi stârnesc o latură mai romantică, fie cu un tramvai sau autobuz. Azi m-am băgat în cameră să ascult muzică. Soft. Întins în pat, în semi întuneric. Mulți au regrete că se află singuri într-o cameră. Ei bine, în timp ce alții visează la vreo iubire pierdută strângând perna în brațe, alții la vreo iubire viitoare, alții fac dragoste sec, cu gândul la altcineva decât partenerul, alții privind sec un monitor sau un televizor...eu mă raportez doar la mine. Mă bucur de starea de bine ce m-a cuprins în liniștea nopții. Nu am timp de suferințe, regrete, iubiri. Am timp doar să mă simt genial cu mine însumi. Nu îmi pasă de nimic. De opiniile altora, de viața altora. Mă raportez doar la mine. E mult, mult prea frumoasă viața să o complici sau să te plictisești de ea. Secretul? Trăiește-o ca și cum ai ști ziua când mori. Vei fi tentat să faci tot ceea ce îți place. Asta fac eu, savurez viața din plin. Singurul meu gând se îndreaptă spre un pahar de whisky, dar nu se poate, deoarece am devenit straight edge de vreo săptămână. E liniște. Și e bine. Și sunt fericit. ACUM! Pentru că mă fac fericit. Ce va mai fi? Nu știu. Ideea e ca acum să fie frumos. Dacă vor fi rele mai târziu...om vedea. Acum....CHILL! Am pace-n sine.