miercuri, 24 mai 2017

Hai să și merităm!


Problema cu munca la stat e una clară și veche. Încă există ideea că ''la stat e mai bine''. Păi cam e! Și asta doar dintr-un singur motiv: tot ceea ce trebuie să faci, este să vii la muncă! Banii vin, salariile intră pe card oricum. Că ești polițist, profesor, medic, că ești ''ceferist'', primar sau vreo doamnă grăsuță de la vreun ghișeu al primăriei, clar iei banii la finalul lunii. Tot ce contează e să nu fii așa tălâmb încât să provoci un dezastru major în funcția ta. În rest, e irelevantă productivitatea, e irelevantă părerea celui pe care îl servești, tot ce contează e să îi dai impresia că ai găsit o soluție la problema lui și îl expediezi rapid, așteptând să mai intre unu', poate se termină mai repede și apuci și tu să mai dai un ochi pe Click.ro.



Bineînțeles, ''la stat'' nu există principiul performanței. În primul rând, pentru că nu există concurență de niciun fel. Ești cam singurel pe drumul tău, poți să te miști în ce fel vrei, banii vin oricum, pentru că taxele sunt obligatorii și nu ai de ce să pleci de la ideea că trebuie să îți faci loc pe piață. La privat, treaba e puțin diferită. Dacă vrei bani, trebuie să te asiguri că firma face profit, iar asta înseamnă că trebuie să îl determini pe individ să te aleagă pe tine din marea de prestatori ai aceluiași serviciu. La privat nu există un buget din care să se tot aloce sume, acolo trebuiesc câștigate. Așadar, amabilitatea, rezolvarea rapidă a problemei, corectitudinea față de client sunt cele mai bune strategii de promovare, clar omul acela va reveni, ba chiar te va și recomanda, va fi dispus să-ți plătească salariul.

Desigur, nu tot ce înseamnă lucrător la stat înseamnă stat degeaba și ineficiență, nu am susținut nicio clipă asta. Eu doar spun că prin prisma legislației și a mentalității preponderent socialiste, la stat mereu este ''siguranță'', iar principiul meritocrației nu se prea aplică. Un exemplu perfect ar fi examenele de titularizare ale profesorilor. Note execrabile, dar totuși, posturi ocupate. De ce? Pentru că sunt puțini pe poziții, statul oferă puțin, dar sigur. Astfel, rămân să ocupe pozițiile mulți din cei care se regăsesc în ideea ''nu știu prea multe, nu iau prea mult, nu mă agit prea mult, dar măcar e sigur că iau''. Așadar, mediocritatea este dominantă în sistemul de stat, foarte mulți din cei care aleg calea asta neputând face performanță într-o economie reală, bazată pe competiție. Oricum, în mare parte, cei care chiar își fac treaba impecabil la stat, au exact aceleași beneficii ca și incompetenții. Practic, cu cât ai mai multă performanță la stat, cu atât mai mult ești umilit de senzația că ești egalul mediocrului sau incompetentului tău coleg, care ia aceiași bani.

Ca modalitate de a scăpa de Doreii și Dorelele din sistemul de stat, mă gândesc la implementarea unui sistem de evaluare a performanței, o modalitate prin care, în urma fiecărei interacțiuni cu un polițist, profesor, medic sau ce o fi el, beneficiarul serviciului să îi poată da o notă, să fie publică, iar la finalul fiecărei luni sau a fiecărui trimestru, să fie trași la răspundere cei cu rezultatele cele mai proaste. Nu ești capabil să satisfaci clientul, aia e! Ghinion! Suportă consecințele! Asta desigur, să vină alături de un salariu mai mult decât decent, un salariu ''de nerefuzat'', la care poate accede oricine are performanțe. Cine nu e capabil, aia e! E înlocuibil cu cineva care poate. Atunci, cu siguranță nu se vor mai plăti în scârbă taxele și impozitele, cu siguranță o majorare a lor nu ar mai fi chiar o palmă peste ceafă. Momentan e doar principiul ''bani puțini și muncă proastă, dar banii vin sigur''.

 Desigur, e o utopie ce spun eu. Dacă am face asta, am crește rata infracționalității cu cel puțin 30-40%, pentru că, să fim serioși...avem o problemă, noi, ca nație. Ne ''descurcăm'' noi și altfel. Altfel nu am fi țara cu cel mai mic salariu minim din UE, dar care egalează occidentul ca număr de bolizi și smartphone-uri pe cap de locuitor.



Competiția este cel mai important motor al evoluției umane-Thomas H. Huxly

Ajutorul reciproc este baza evoluției umane- Peter Kropotkin 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu