Copca e oricum, extrem de aproape. E drept, era una unde se puteau prinde pești mult mai mari, dar era prea departe. Și nu voiam să îmi asum drumul lung până acolo. Că e destul de neplăcut mersul prin zăpadă. Dar nu îmi fac griji, vine vara și o să mă apuc eu plantația mea de eucalipt.
Mă tot bat unii la cap, că sunt vânători de morse și de foci, că au mai multă carne, că e mai util și eficient ce fac ei, că se vinde mai bine carnea morselor și a focilor. Mda, de parcă mă și văd eu umblând ca dementul prin troiene, să îmi risc sănătatea pentru ''mai multă carne'', parcă pot mânca atât. Stau și aștept vara, sculptez diverse lucruri în gheață și mă gândesc la eucalipții mei.
Asta îmi place să fac când sunt la pescuit, sculptez diverse forme. Acum am sculptat o oglindă. Și un caleidoscop. Unii zic că am talent și să le expun. De parcă m-aș vedea sculptând tot timpul, o fac doar când simt că pot să o fac, nu pot să comercializez ceva ce e atât de episodic. Și oricum, după ce le termin, le mai las puțin și le sparg. Unde naiba să le țin? Nu-mi plac, oricum, după ce le termin. Ar trebui retușuri ca să fie cu adevărat perfecte și n-am nici timp, nici chef de asta. Trebuie să mă gândesc la vara ce stă să vină și la eucalipții mei.
Întorcându-mă acasă cu cei doi pești ai mei, văd pe cer Steaua Nordului. Și îmi amintesc că unii tot îndrugau că aia e simbolul că sunt în locul unde vara nu vine niciodată, că trebuie să merg în Australia dacă vreau eucalipt. Prostii! Prostii! Vara stă să vină, o aștept de multicel, dar va veni și îmi voi face plantația mea de eucalipt.
Altă zi, o iau de la capăt. Vara asta se lasă așteptată. Azi, stând la copcă și chinuindu-mi talentul scofâlcit în a mai sculpta ceva în gheață, dau peste un tip ciudat. Sculptasem un eucalipt și venise la mine, îmi spusese că el este navigator. Că este din Australia și că ar dori să recruteze oameni pe vasul său, ca să meargă înapoi în Australia, s-a gândit la mine deoarece a zărit eucaliptul sculptat de mine.
''Vă anunț eu'', îi zic. Urma să ne vedem în același loc, peste câteva ore. Nu m-am mai dus. De parcă asta îmi lipsea mie, să fiu mus pe vaporul unuia care îmi garantase că ''mă va duce pe proprietatea sa, unde are mulți eucalipți''. Mda, de parcă mi-o fi greu să aștept aici să vină vara și să îmi fac eu plantația mea de eucalipt. Se cam lasă așteptată. O aștept de câțiva ani, chiar. Cică ''la Polul Nord nu cresc eucalipți, ori pleci în Australia, ori faci altceva aici''. Mda, sigur. Mai vorbim noi, când va veni vara eucalipții mei vor crește mari și frumoși și eu voi face o avere cu ei. N-aveți decât, prindeți morse, expuneți-vă sculpturile de gheață, fiți spălători de punți prin Australia...eu o să aștept, sculptând la pescuit să vină vara, ca să îmi încep plantația de eucalipți, care va fi cea mai frumoasă din Polul Nord. Aștept vara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu