miercuri, 4 decembrie 2013

Virginitatea buletinului meu

 Deja am văzut prin București cum leșinatul, amețitul și ''istoric-wanabe-ul'' partid P.N.Ț.C.D. și-a început campania electorală. Am luat, din inerție, un pliant. Încă îl am prin buzunar, am uitat să-l arunc. Că de citit, nu am de gând. Am 20 de ani și jumătate. Am drept de vot de la 18. Am prins alegerile locale și cele pentru parlament. Nu am fost prezent la urne la niciunele. Unul dintre puținele lucruri cu care mă pot mândri în viața asta este acela că buletinul meu este ''virgin''. Și așa vreau să rămână. Nu vreau să îmi dezvirginez identitatea națională cu o curvă. Și de la Iorga încoace, cu foarte puține excepții, mediul politic este un bordel. Și nu unul de lux. Mediul politic românesc este o bodegă ieftină, unde se face sex pe bani. Un sex vulgar, infect, ce maschează ură, scârbă, decadență morală. Fiecare partid politic este o ''fetiță''. Una jegoasă, care jură iubire și tandrețe unor mase.
 Diferența între curve și partide politice este, însă, evidentă. Primele sunt ființe onorabile, totuși. Își transformă corpul în afacere, cer o sumă, se întind pe spate, după ce faci treaba, pleci și asta e. Partidele politice în schimb nu se întind și stau. Nu, se așează doar în poziții favorabile, care le dau un acces mai bun către portofelul tău. Sunt genul de târfe care odată ce ai apelat la ele încep să te șantajeze că or să te spună nevestei dacă nu mai cotizezi. Sunt genul de ființe parazite incapabile de a produce ceva, ce se hrănesc cu productivitatea altora. De ce aș vrea ca pe buletinul meu, dovada identității mele naționale, să apară un sticker pe care să scrie ''votat''?

 Indiferent de partidul aflat la guvernare, nu mă simt reprezentat. Nu mă regăsesc în profilul niciunui politician român. Un golan oportunist, venit din marină direct pe fotoliul de ministru al transporturilor, ajuns mai târziu ''primul om'' al capitalei și apoi al țării? Un băiat de cartier care, în mod jenant și scabros, fără vreo mare realizare în prealabil, astăzi este prim ministru? Un fals intelectual, care ponegrește istoria liberală a Brătienilor? Un magnat media ce nu are legătură cu conservatorismul, dar care își pune lătrăii din trustul de presă să se agite spasmotic pentru a câștiga respectul fanatic al unor adolescenți mediocri și ale unor adulți al căror firi tind spre grobianism și vulgaritate? Un complexat ce dă semne de autism și care după ce a adus latrina la rang de presă, își încearcă norocul în politică, pentru a face același lucru și cu statul? Sunt curios: cine are curajul necesar de a alege între așa ceva? Eu, nu! M-am născut liber, am fost educat și m-am educat. Am învățat ce înseamnă bunul simț și respectul și încerc, pe cât posibil să îi tratez cu aceste elemente pe ceilalți. Îmi place, într-o dezbatere, să aduc argumente, nu injurii. Să îmi asum atunci când greșesc și să suport consecințele. Cum aș putea să îmi aleg reprezentanții, când niciunul nu dă semne că s-ar regăsi măcar 1% în descrierea pe care mi-am atribuit-o?

 Aș dori un guvern de care Caragiale, dacă ar mai fi trăit, să nu poată scrie. Aș vrea un președinte pe care să îl asemăn cu Dick Sand din ''Căpitan la 15 ani'', cu bătrânul din ''Sobieski și românii'' sau cu oricare dintre eroii basmelor românești. M-am săturat de un președinte Tartuffe, un premier Dorian Gray și parlament format din urmașii lui Harpagon.

 Foarte mulți vin cu textul că ''este dreptul meu cetățenesc de a alege''. Corect, dreptul, nu obligația. Mă fac vinovat de faptul că nu vreau să îi împuternicesc cu un vot pe cei ce vor să ruineze țara. Îmi iubesc țara, dar nu și societatea românească. Așadar, refuz să fiu parte din societate, pentru a-mi apăra țara.
 Am tot respectul pentru aceia dintre voi care, ca și mine, v-ați simți umiliți să votați. Iar pentru ceilalți, le doresc din suflet iluminare, să li se deschidă mintea, să nu se mai lase păcăliți de politicieni și jurnaliști și poate doar atunci vom vorbi de o afirmare a României, în clipa în care vom gândi independent de televiziuni și presă și vom ști diferența dintre bine și rău. Căci doar știința și educația este cea care poate înfrânge natura demonică și abjectă a mediului politic românesc.
 Asta așa, ca o completare la ceea ce spune C.R.B.L.:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu