Am ales libertatea

 Trăim într-o lume în care masculinitatea este terfelită prin mocirlă și gunoi. Tot ceea ce este mai nobil a ajuns să fie pus pe seama ''fraierilor'', masculinitatea măsurându-se astăzi într-un oportunism parșiv și machiavelic. Trăim niște vremuri în care actorași sau cântăreți care mor sub greutatea propriei prostii în urma supradozelor sau ale accidentelor rezultate dintr-un teribilism pueril, scabros, înspăimântător prin imbecilitatea sa sunt plânși de miliarde de oameni, din întreaga lume. Asta în timp ce eroi naționali, care au murit pentru a apăra dreptul sau viața altor oameni, sunt aruncați la coșul de gunoi al uitării, sunt tăvăliți prin praful ignoranței unei societăți dezumanizate, secate de sentimente și de cele mai esențiale norme de intligență și valor morale.
 Bărbatul adevărat în accepțiunea publică astăzi, nu plânge. E un dur. E mereu ironic, are un zâmbet ''fatal'' pe față, o privire de bad boy și o relaxare scăldată într-o superioritate jenantă. Are un palmares impresionant de beții, partide de sex cu partenere diferite și conflicte cu care ''își impun respect''. Toate acțiunile lor se află sub patronajul spiritual al aceluiași verb: a epata.
 Nu poți fi un ''bărbat adevărat'', care își trăiește viața intens fără curve (nu neapărat prostituate), țigări, jointuri și alcool. Viciile te definesc, trebuie să găsești relaxare în ceva. Hedonismul e singura obțiune, plăcerea e singura religie.

 Am ales altă cale. Nu pot subscrie la asta. După multe crize de personalitate, am înțeles ce mă caracterizează și ce nu. Și am înțeles că îmi place libertatea. Libertatea deplină. Libertatea deplină nu poate fi atinsă prin ingerarea de substanțe, mai mult sau mai puțin naturale. Cred că există relaxare în afara unui ''cui''. Există distracție și fără ''o berică''. Sexul nu e viciu, drog...e magie, atât timp cât e vorba de sentimente. Psihedelicul  fascinează, când de fapt nu face decât să ucidă creiere. Și chiar nu există plăcere sau calmare în tutun. Nu subscriu modului în care sunt percepuți ''bărbații adevărați'' de astăzi. Am ales libertatea în locul clișeelor. Eu plâng. De bucurie. De tristețe. De durere. De nervi. De pliciseală. Da, da, uneori plictiseala e un sentiment atât de puternic încât îți crează regrete pentru timpul pe care îl pierzi neputând să te motivezi să fii constructiv. Iubesc să mă plimb în natură. Încerc să mențin orice formă de agresivitate cât mai departe. Vreau să fiu cât mai bun cu ceilalți, să tratez fiecare persoană așa cum mi-aș dori să fiu tratat. Vreau să mă înconjor cu oameni în care să investesc doar iubire și încredere. Și cel mai important, să mă țin departe de orice tip de viciu. Nici măcar o gură de alcool. Nici măcar un amărât de fum dintr-o țigară sau dintr-un cui. Nimic haluginogen. Fără sex privit ca o competiție. Vreau ca totul să fie clean în viața mea. Am îmbrățișat cu drag modul de viață straight edge. Am reușit să mă rup de vechiul meu mod de viață și să iau această decizie. Nu spun că este cel mai simplu lucru să reziști tentațiilor în ziua de astăzi, însă cred că doar cei slabi aleg să cedeze, cei puternici aleg să reziste. Spunea Doru Octavian Dumitru că fiecare lucru făcut este de fapt mărimea sufletului tău. Nu vreau să mă caracterizeze cedarea. Ci rezistența. Nu am de gând să judec pe nimeni care alege ''să stea la o berică'', să ardă un cui sau o țigară. Dar am de gând să rup orice legătură cu oricine are de gând să încerce să mă abată de la decizia mea.
 NU ALCOOL! NU TUTUN! NU DROGURI! NU FALSITATE! NU CLIȘEE!