Există o tendință de globalizare, da! Eu știu asta, tu știi asta, toți știm asta. Ba chiar, visam la asta prin adolescență, ținându-l în căști pe John Lenon, care mă punea să îmi imaginez cum ar fi să fim toți o singură țară, un singur popor, un singur argument, fiecare diferit de la natură, o unitate în diversitate. Ei bine, se pare că Chapman nu l-a împușcat doar pe Lenon. Probabil că atât de mult a iubit el ideea asta, încât a preferat să o ia cu el. Pentru că rezultatul e altul! Se impune nota globalistă prin uciderea eticii și a moralității, execuție bazată pe sentința ''e simplă relativitate, care dezbină''. Se încearcă o eradicare a oricărei forme de asceză individuală autoimpusă. Evident, niciodată statul sau societatea nu trebuie să intervină în stilul de viață al cuiva, impunând restricții sau limitări, decât în momentul în care individul atentează la integritatea statului sau al societății. Totuși, acum acest lucru se întâmplă cu o îndârjenie spasmotică. Însă...nu în sensul în care ne așteptăm. Nu există agresori și agresați, ci combatanți. Primii dintre ei sunt conservatorii extremiști. Aceia care se supun unui set de reguli predefinite și impun un set de reguli predefinine tuturor. Istoria are o multitudine de exemple, de la Inchiziție la comunism. Ei bine, alternativa este la fel de dureroasă și de cancerigenă din punct de vedere psihologic, emoțional, spiritual sau chiar fizic.
Această ''alternativă'' susține că doar prin anularea a tot ceea ce are legătură cu trecutul putem trece la nivelul evolutiv. De fapt, nu susține, ci încearcă să impună asta. E adevărat, nu oficial, asemeni primei tabere de conservatori. O fac într-un mod nou. La fel de toxic. Ideea de la care pleacă noua tabără, e un fel de normalizare a libertinajului. Doar că a libertinajului bazat pe consumerism și self distruction. De la substanțe care induc ''stări de bine'', la sfidare a esteticii clasicului. Ceea ce e perfect normal, dacă nu s-ar preta la agresiunea oricărei persoane care NU dorește să acceadă la acest curent.
În ziua de azi, să optezi să te supui ascezei, să ai un set de principii etice și estetice care nu sunt în conformitate cu noutatea, să alegi limpezimea în locul abstractului, să optezi pentru liniștea minții în detrimentrul andrenalinei, să înțelegi că nu e importantă gloria, ci fericirea, devii ținta unor atacuri mișelești exact de la cei care acuză atacurile mișelești ale conservatorilor. Tendința generală este de eradicare a orice poate fi definit ca principialitate personală. Planul personal, gândirea independentă, răspunsul propriu la stimuli externi, toate acestea te fac să fii ''o piedică în calea progresului''. Progres care nu face altceva decât să elibereze viciile și carențele coportamentale de sub jugul eticii și al esteticii psiho-sociale.. ''E ok să faci tot ce vrei'' a devenit de mult ''Ești o victimă a sistemului că nu faci tot ce vrei''. Desigur, strigate din gura unor victime ale sistemului nou, ce se vrea opoziția primului.
Ce văd, în definitiv? O armată de zombie ce se luptă cu una de roboți. Nu, nu mă deranjează LGBT, mă deranjează paradele oricărui grup de indivizi, care fac publice preferințe ce țin de intimitate. Nu mă deranjează deloc existența bisericilor, mă deranjează transformarea lor în business. Nu îmi pasă de legalizarea ierbii, nu consum, nu mă privește, nu susțin legalizarea ei, nu consider că e mai dăunătoare ca gudronul. Nu mă deranjează că unii simt nevoia să o fumeze, dar mă deranjează când poliția este înjurată că face arestări în rândul fumătorilor. Ai ales să faci ceva ilegal, te aștepți la represalii. Nu mă interesează relațiile serioase, cred doar în abstinență sau în poligamie, însă înșelatul începe de la un simplu sărut cu altă persoană. Și descrierile pot continua, fără a avea rol de adevăr absolut, ci doar de ''ADEVĂRUL MEU''. Acest accent pus pe persoana I este ceea ce deranjează cu adevărat. Pentru că, da, din punctul meu de vedere, eu nu am obligația de a-mi forma crezurile după societate, ci doar de a nu i le impune ei pe ale mele. Ba, chiar nici să i le prezint nu trebuie. Decât dacă vreau! (după cum probabil ai observat, pentru exemple am folosit persoana I, deși puteam folosi foarte bine orice altă persoană) Cred enorm în spațiu personal, în lucruri făcute după cum îți sunt dictate de minte și inimă, cred într-o moralitate personală, care îmi dă dreptul să împart oamenii în ''OK'' și ''NOK'' după standarde proprii.
În tot acest timp, ceilalți au grijă să îmi arate prețurile lucrurilor care îi definesc. Asemeni unui tonomat cu mâncare, dintr-o corporație.
''Nota, vă rog''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu