Ștefan Stoica - Balada fricii
Iarași mă ții să nu mă lupt
Amanta mea ce te dai scut?
Iar mă îndemni să mă ascund
Sub piatra asta de mormânt?
Iarăși îmi spui că locul meu
Este dictat de glasul tău,
Iar mă trimiți, în ceasul rău,
Să stau ascuns, umbrit în hău?
Iar mă săruți cu mult nectar,
Să îmi stingi pofta de amar?
Să nu mai rătăcesc, hoinar,
Să mor găsind Sfântul Pocal?
Astăzi te-nșel. Înșel și mâine.
Azi devin lup, tot am fost câine,
De azi te las, rămâi cu bine!
Eu plec cu gânduri...clandestine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu