Desigur, motivul are legătură cu faptul că nici după atât de mult timp, societatea românească nu s-a „vindecat” de faptul că o cântăreață de 20 și ceva de ani și-a permis să cânte ce vrea ea, fără să ceară acordul somităților din societatea civilă. Da, în plină inflație și sărăcie, care mai au loc și într-un an electoral (deci vă dați seama, dacă acum e așa, ce ne așteaptă după ce se văd hulpavii ăștia instalați pe funcții), românul nostru e supărat pe feminism și pe „ideile astea vestice, domnule”. Așadar, așa s-a născut articolul ăsta, un mascul ras în cap și bărbos, care o să vorbească despre feminism și despre de ce nu e un „demon care distruge bunul mers al societății”, așa cum văd că vorbesc toți misoginii și conservatorii radicali.
Pentru început, hai să ne întoarcem puțin în istorie și să înțelegem de unde a pornit ideea cu „femeia ascultă de bărbat”. Fiecare specie are câteva caracteristici biologice care să îi asigure supraviețuirea. Desigur, aici intră și omul. Dintre bărbat și femeie, bărbatul este cel ce are cea mai mare cantitate de testosteron, hormonul care îi asigură forța fizică. Avea nevoie de el pentru diversele situații în care se găsea. Să omoare mamuții, să se bată cu cerbii pe fructe, să fugă rapid și să se cațere pe undeva când îl fugărea ursul și tot așa. În acel timp, femeia stătea la adăpost și se ocupa de celelalte aspecte necesare supraviețuirii, gen creșterea copiilor. Secolele au trecut, am început să înțelegem că funcționăm mai bine organizați în societăți mai mari, așa am ajuns până la statutul de cetățeni, locuitori ai unui stat. Tendința, totuși, nu s-a schimbat. Că era de cărat și mânuit arme sau unelte, de săpat și lucrat pământul, de încărcat și descărcat marfa din care, s-a considerat că tot datoria bărbatului este ducă sarcinile astea la bun sfârșit. În acel timp, femeia și copiii erau „la adăpost”. Ei bine, fiind cel ce avea contact direct cu lumea exterioară, în lipsa metodelor de comunicare în masă, bărbatul mai avea un rol: acela de a fi informat în permanență cu ceea ce se întâmplă. Dacă era război, dacă era vreo molimă, dacă erau prea mulți măcelari și prea puțini croitori în acea comunitate, bărbatul era informat cu privire la toate acestea, fiind cel care avea contact direct cu comunitatea. Așa a apărut ideea de „ascultă de bărbat”. Nu pentru că era superior, ci pentru că el avea informația. Fiecare bărbat era „purtătorul de cuvânt” al societății, fără a fi și decident. Ca să dau un exemplu mai clar, dacă pandemia de covid-19 se întâmpla când nu aveam mijloacele informatice de azi, bărbatul, cel care se ducea la piață să vândă pepenii din grădină îți spunea „nu mai ieșiți nicăieri, că e pandemie”, dar nu că aia era voința lui. Ci transmitea ce ar fi spus Arafat. Practic, nu „de bărbat” ascultai, ci de voința conducătorilor, transmisă prin intermediul bărbatului. Așa a apărut asta, fiind, evident, denaturată ulterior. Anii au trecut, mijloacele de comunicare în masă au evoluat, educația a devenit accesibilă oricui, iar în timpul războiului, femeile au descoperit că pot face aceeași muncă pe care o fac și bărbații. Iar unele au decis că le și place.
Acum, spune-mi, te rog, având asta în vedere: pentru ce motiv, când atât femeile, cât și bărbații au acces la aceleași informații, la aceleași resurse educaționale, de ce ar trebui ca femeia să asculte de bărbat? Pentru ce motiv ar trebui să credem că astăzi, având acces la aceleași resurse, un bărbat poate fi superior unei femei? De ce ar trebui ca femeia să fie supusă?
Sigur, trăim în țara în care unii au impresia că dacii au săpat galerii ascunse până în Egipt și că în Sfinxul din Bucegi e portalul spre Agartha. Ironic, pentru o țară care nici în Spațiul Schengen nu are acces, noi visăm la portale spre alte dimensiuni (dar și dacă ar fi adevărat, credeți-mă, nici în Agartha nu ne-ar primi). Apropo, dacă ești printre dacii liberi, află că al tău Zalmoxis chiar a existat. A fost sclavul lui Pitagora, aparent. Prinzând ceva cunoștințe de matematică și filosofie, s-au gândit dacii că o fi vreun zeu. Înainte să râdeți de cât de primitivi erau dacii, stați calmi: unii dintre voi vă dați și puținii bani pe care îi aveți unora care „vă învață să faceți bani” pe internet. Sau, și mai rău, unora care și-au făcut leasing la vreo mașină scumpă, au agățat vreo 3 domnișoare materialiste, iar acum se prefac guru ai seducției și vă învață pe voi „ce vor femeile”. Dar despre subiectul ăsta, altă dată.
Acum, că tot am amintit, hai să descifrăm puțin și mitul „femeilor materialiste”. Da, evident, există extrem de multe astfel de persoane. Dar dacă ai puțin creier, o să înțelegi diferența dintre superficialitatea unora și nevoia de siguranță a altora. Logic că orice femeie și-ar dori să știe că al său copil nu va crește cu cheeseburgeri de la Mc și pateu la 1,20 de la Mega, ci va avea parte de o alimentație sănătoasă, acces la educație și la servicii medicale de calitate. Lucrurile astea costă. Evident că dacă tu ceri 2 lei să-ți iei țigări la bucată nu poate vedea în tine un potențial partener pentru a întemeia o familie.
Desigur, alții o să fiți tentați să aduceți în discuție tema religiei. „Așa a lăsat Dumnezeu”. Fă un exercițiu, mergi și citește „Dumbrava minunată”, să te obișnuiești puțin cu efortul intelectual, apoi încearcă să citești Biblia. O să afli de acolo că Isus nu se îndopa cu cefe de porc și cartofi prăjiți, se holba la meci din fotoliu, înjura de morți galeria adversă și își vărsa nervii pe orice nu îi plăcea. Ci împingea la echilibru, iertare, înțelegere. La un stil de viață sănătos și la păstrarea purității. Mai mult chiar, la loc de cinste în creștinism este Fecioara Maria. O femeie. Și ca să fie treaba treabă, un discipol dintre discipolii lui Isus era Maria Magdalena. După Filip, a fost chiar discipolul favorit a lui Isus. Tot în Biblie se vorbește de compasiunea și iertarea pe care o oferă Isus unei prostituate. Sau, după cum ar spune masculii alfa de astăzi, „unei coarde”. Nu a privit-o cu dispreț, ci a încercat să o înțeleagă. Să o ierte și să o ajute să ia cele mai bune decizii. Așadar, cât mai ai de gând să folosești religia ca scuză pentru a fi un misogin?
Motivele sunt, desigur, foarte clare. Societatea a transmis mai mult sau mai puțin subliminal bărbatului ideea că trebuie să fie puternic. Însă, primitivismul și „analfabetismul emoțional” al ”masculilor alfa” de astăzi îi fac să se poarte exact ca ceea ce se tem să nu devină: niște „beta”, ca să le vorbesc în limbajul lor, al ierarhiilor imaginare. N-au înțeles că „darul testosteronului” nu e să îți dea putere ca să supui, ci ca să protejezi. Nu este ca să eviți vulnerabilitatea, ci ca să știi să o gestionezi. Nu este pentru a impune frică, ci a câștiga respect. Or, când scopul tău este de a-l domina pe celălalt, ai greșit din start. Cine nu te va urma de drag, ci de frică, nu te va urma niciodată cu adevărat.
Sfat final pentru bărbați: da, e plină lumea de exemple feminine negative. Dar și de exemple masculine negative. Te deranjează când femeile generalizează și consideră toți bărbații la fel? Păi atunci, dacă știi că e greșit, de ce aplici aceeași tactică? Vă aud pe toți cu „vreau ca mama copiilor mei să fie...”, ok, dar copilul cum vrei să fie? Sănătos? Fericit? Bine, păi dacă vrei un copil fericit, încearcă să o faci pe maică-sa fericită. Ferește-o de stres, de griji, fă-o să se simtă iubită, protejată, înțeleasă, asigură-te că o să fie plină de endorfină și serotonină, iar sistemul ei imunitar va fi unul puternic și ferit de boli. Implicit, la fel va fi și copilul, că așa funcționează, se numește trasmitere genetică. Știu, o să te minți cu „păi să apară una care merită”. Atât timp cât consideri că a oferi respect și a nu face rău oamenilor este ceva ce ei trebuie să „merite”, problema nu e la ei. Ci la tine. Dacă respectul, empatia și comportamenul civilizat față de celelalte persoane nu sunt „setarea ta din fabrică”, ci sunt condiționate, am o veste proastă: ești exact la fel de rău ca oamenii pe care îi judeci, aștepți doar motivul să le arăți asta. Și nu, asta nu înseamnă să nu ai preferințe personale sau să ignori ceea ce consideri a fi redflag la o persoană. Ci să te oprești din a irosi energia pe a impune societății normele tale de corectitudine și să te superi când alții (altele, în cazul de față) nu acced la ele, ci să folosești timpul și energia găsind-o pe cea care se potrivește descrierii tale. Iar când o găsești, să poți fi sincer și asumat. Să arăți cine ești, ce vrei, ce oferi și ce aștepți.
E plină țara de femei de toate vârstele care nu înjură. Dacă crezi că e un redflag ca o tipă să înjure, în loc să încerci să-i spui ei să nu mai înjure, mai bine caută-le pe alea care deja nu o fac. Vrei o tipă care să nu meargă în club, ci doar la teatru? Surpriză, există. Cum există și femei care adoră festivalurile, care adoră să fie casnice, care adoră să aibă carieră și tot așa. În loc să devii agasant cu cele ce nu se încadrează în idealul tău, mai bine le lași în pace, te abții de la jigniri și prejudecăți și cauți ce îți dorești cu adevărat. Iar când o găsești, asigură-te că o și meriți!
Doar încetează să mai crezi că există un pat a lui Procust, iar ce nu se încadrează în acele idealuri trebuie anulat. Indiferent ce ai ajuns tu să crezi despre feminism sau chiar cum adesea este folosit ca scuză pentru misandrie, ar fi cazul să înțelegi că ideea de bază este că independența femeilor este o normalitate. Puterea de a decide pentru ele și-au câștigat-o. Și că nimeni nu ar mai trebui să încerce să supună pe nimeni. Adevărații lideri, adevărații oameni puternici nasc respect, nu frică. Iar adevărații bărbați nu uită că rolul lor este să inspire încredere și siguranță, nu intimidare și teamă. Și asta, din păcate pentru incapabili, nu se rezumă la lunile de muay thai sau investițiile în bitcoin. E mult mai mult de atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu