duminică, 4 august 2024

Monogamie

 

    - Iartă-mă că te sun iar, dar...

    - Ai băut? 

    - Nu. Bine, doar puțin. Vreo 3 sticle de nostalgie. Nu voiam. Doar că încercam să dorm, iar felinarul din față îmi ciocănea în geam și mi-a amintit de...

    - EȘTI INCREDIBIL ȘTEFAN! Chiar nu vrei să te oprești? Crezi că cea cu care împarți patul și lângă care te vei trezi dimineață, va fi fericită că mă suni? Serios...

    - Nu mă face fericit. 

    - Ți-a adus stabilitate. Echilibru. Motivație. Putere. Cea de dinaintea ei ți-a oferit senzații. Emoții profunde. Curiozități. Plăceri și impulsuri. Eu nu ți-am oferit decât...

    - Decât puritate. Nebunie, joacă, energie. 

    - Știi, va urma o alta, ce îți va aduce...

   - Da, înțelepciune și liniște, urmată de ultima, cea care-mi va pune inelul și mă va scoate din scenă.

   - Și totuși, alegi să mă suni tot pe mine. Știi, între noi s-a încheiat treaba de mult. Adulterul pe care îl comiți când te tot întorci la mine și naivitatea mea, că te tot primesc, o să aibă represalii. De ce eu? De ce tot vii la mine?

   - Da, pentru că te iubesc. Mai mult cu fiecare zi. Miroși a hituri ascultate pe un radio vechi, în bucătărie. A berea adulților din jur. Îți miroase sufletul a grădina din spatele blocului, îți arde pielea a asfaltul încins de Soare, pe care alergam desculț, spre disperarea maică-mii, care-mi spunea că să nu o mai fac, că poate sunt cioburi de sticlă. Săruturile tale au gustul zmeurei din spatele blocului și a acadelelor luate de la chioșcul din cartier. Miroși a ziarul cu culori greu de deosebit, a foile cărților de povești și a revistelor de benzi desenate, inima îți bate în ritmul pașilor mei pe covor, când dansam pe o casetă ce o derulam cu pixul, glumele tale mă fac să râd ca toate desenele și emisiunile ce le vedeam pe atunci, pe un televizor alb negru. Hainele tale poartă modelul și culoarea jucăriilor mele. Prietenii ce i-am cunoscut prin intermediul tău sunt acum ca niște camarazi de război, pe care nu i-am mai văzut de când am depus armele. În camera ta am avut cel mai dulce somn, cu cele mai frumoase vise. Ești toate filmele și jocurile pe care le-am descoperit împreună, ținându-ne de mână. Ești reprezentată și de iconița de deasupra candelei din casa bunică-mii. Felul în care credeam atunci când eram împreună a fost cel mai profund și intens mod în care îl puteam simți pe Dumnezeu, căci tu știai să iubești, nu să explici iubirea. M-ai luat de mână și mă alergai prin iarba înaltă vara, mă împingeai în zăpadă iarna, mă țineai pe spate, să admir norii sau pictam împreună povești picăturilor de ploaie ce se prelingeau pe geam. Ne entuziasmam văzând luminițele din pom și mâncând bomboanele. Ce a urmat după tine? Una care mă lua de mână și căuta senzații, voia hainele să fie mereu la modă, voia muzică și senzații, voia validare și atenție permanentă și era extrem de influențată de gura lumii. Actuala e prea sobră. Vrea ținute office, seriozitate, visează doar dezvoltare profesională, vorbește numai la viitor. Pe când tu? Stăm amândoi în pijamale colorate,n-aveai pic de machiaj, mâncăm desert la micul dejun și râdem din orice. Vezi, draga mea, de ce te vreau pe tine? Tu, Copilărie, mi-ai oferit Paradisul. Adolescența visa să atingem Nirvana, Maturitatea vede Paradisul cu ochii minții, dar tu m-ai luat de mână și m-ai alergat prin grădina Edenului și simțeam cum Dumnezeu zâmbește când ne vede. 

   - Știi, eu...

   - Nu spune nimic, te rog! Lasă-mă să mă mai întorc la tine din când în când. Va fi secretul nostru.

   - Secret?! Ce secret...? Crezi că mai e un secret? Tu nu auzi cum șușotește toată lumea despre cât de adulter ești față de Maturitate? Nu auzi cum te cataloghează ca fiind imatur?

   - Nu tu m-ai învățat să nu ascult decât ce îmi place?

   - Uită ce te-am învățat. Între noi...

   - Poți repeta cât vrei să uit și să te uit. N-o s-o fac și n-ai ce face în sensul ăsta. Porți povara de a fi cea mai frumoasă, Copilărie, și nu o să trec peste. Nu e vorba că nu pot. Doar nu vreau. Promite-mi că ne vedem curând. Nu închid până nu îmi spui.

   - Ești incorigibil, Ștefan! Bine. La tine, mâine. O ciocolată caldă și un maraton de desene. Aduc eu și ceva dulce. Un Magic cu glazură? Sau...eugenii? Sau o vafă? Alege tu desenele, te surprind eu mâine cu desertul. Acum fugi la somn! Noapte bună!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu