Încă o zi și anul ăsta se va vindeca de vară. Vine luni, 1 septembrie, se va instala ușor-ușor, ca un serial ajuns la un nou sezon. Toamna mereu mi-a părut un restart. Sunt prea rece și rațional ca să iau în seamă semne sau simbolistici, dar uneori îmi place să cred că este anotimpul ce se mulează mereu pe firea mea, orientară spre călătorii spre lumea atât de necunoscută din mine.
Vara am simțit-o mereu ca pe o petrecere de Revelion. Măsti sociale, decibeli, culoare. Iar toamna, ca pe cea mai frumoasă zi din an, 1 ianuarie, zi în care ador să mă plimb pe străzi, pentru că e gol. E liniște. E convenția ca totul să stea pe loc: mașini, oameni, zgomote. Ba parcă nici natura nu prea face excese pe 1 ianuarie. Exact așa simt toamna.
