Mă gândeam uneori de ce îmi place mie rapul. Se glorifică termenul de "golan". Ce o fi atât de fain la asta? Ce e tare în a fi golan? Ce e de glorificat aici?
Ei, bine, faptul că în cultura urbană, termenul definește cea mai frumoasă formă a homo sapiensului. Când cântă, dansează, bea, plânge, râde, când e profund uman. Dar, desigur, termenul are și o conotație negativă. Golanul este adeptul golăniei. Iar golănia este rezultatul genei de animal.
Este ironic că golanul este înfierat, dar golănia este omniprezentă. Golănia nu este exclusivă scării de bloc. Nu este exclusivă nici barului. Acolo apare în formele cele mai puerile și mai ușor de identificat. Golănia este în toate mediile. În politică, în afaceri, în educație, în artă. Golănia este gheara de animal, ascunsă sub manichiura perfectă.
Îmi place cum filosofia, poezia, pictura, știința, religia, toate încearcă să pună omul în centrul lanțului trofic. Cum nu exclud o esență divină, o sclipire de universalitate, ADN și ARN desprins dintre stele. Însă, în realitate, nu e nicio diferență între om și fiară. Evoluția nu a ucis bestia, doar a rafinat-o. I-a schimbat colții cu un limbaj complex și ghearele cu un stilou.
Omul e o fiară. Cu dreptul de a alege, dar alege să-l folosească prost. La fel ca lupii, gheparzii sau corbii, omul vede în semeni o pradă, iar în resurse unicul scop. Fiecare vorbă, fiecare mimică, fiecare reacție, e folosită de a fi peste ceilalți. De a-i îngropa în ratare pe cei mai slabi. Pentru bestia din noi, orice alt om este o treaptă pe care mai pune un pas, pentru a fi mai aproape de succes. Moralitatea, deși nu ar trebui, este relativă.
Zâmbetele deschid porțile pentru viitoarele cuțite. În fiecare zi, sute de cai troieni de sunt puși sub nas, atât timp cât cetatea noastră mai are ceva de jefuit.
Să arunce prima piatră cel ce nu a zâmbit fals și nu a modificat realitatea pentru propriul beneficiu măcar odată!
Educație pe dracu'! Așa cum puii de lup exersează mușcăturile, oamenii exersează politețea. Fie înveți să și muști, fie ești direct pradă. Unii prin forță, alții prin tact, toți vrem să dominăm. Rar cei ce pot trăi în armonie cu ei înșiși, pentru că își văd de ale lor.
Nu neg că o exista Divinitatea. Însă, dacă există, am asasinat de mult orice conexiune cu ea.
Educația nu ucide Bestia. Doar o rafinează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu