Agnosticismul acesta reprezintă o nobilă luptă a ideilor, a faptelor transferate în experiențe, o nobilă luptă între două armate egale, cea a materialului și cea a imaterialului. În mod normal, bătăliile interioare sunt capabile să obosească, să surmeneze. Dar aceasta are o sorginte înaltă, mă face automat un ''căutător al pietrei filosofale ''...
Pacea și liniștea pe care o propag prin cuvânt, față în față cu incapacitatea de a le aplica mă fac pe mine însumi un bun maestru pentru alții, dar un prost elev pentru mine însumi, paradox creat parcă special pentru amuzamentul poeților boltei cerești, a zidarilor care din ordinul Marelui Arhitect au clădit infinitul.
Mulțumirea de sine că am câștigat de unul singur puncte importante în bătălia supraviețuirii mă umple de tăria gândului atât de firesc pentru finitul ce zace în trupul meu, dar atât de microbiologic, precum este perceput de sufletul antrenat de a crede în idealuri mărețe.
Gândul că școala va începe în octombrie e atât de reconfortant. Îmi acordă acel odihnitor și mult așteptat septembrie în care sunt lipsit de obligații. Ceea ce înseamnă plimbări pe alei pustii, sub vraja vântului și a covorului de frunze așternut sub picioarele mele, oprirea gândurilor, sau dimpotrivă, rememorarea unor momente magice, petrecute altundeva, cu altcineva, altcumva, pe o bancă ori rezemat de un zid, învăluit de o mizantropie protectoare a sacrei iubiri a aproapelui. Imaginea blugilor lungi, a tricoului și a gecii se potrivesc ca un laitmotiv cu atâtea și atâtea zile din anii anteriori, când priveam odihnitorul septembrie, plimbându-mă pe acordurile instalate în creier a lui Brenciu, George Michael sau a altor artiști ce bucură neuronii cu muzica soft.
Agresivitatea omniprezentă, manifestată vis-a-vis de orice factor perceput ca fiind dăunător bunăstării interioare cade acum pe vina sângelui lui Cain, care inevitabil îmi curge și mie în vene.
Certurile, problemele, stresul, agresivitatea, războaiele interioare vor înceta pentru o clipă în momentul în care mă va lovi noaptea instalată mult prea devreme în sezonul toamnei, când mă va surprinde probabil în fața laptopului, având ca interlocutori ai bunei dispoziții o comedie sau un stand-up, ceva dulciuri și o bere.
Îmi privesc defectele, ura, răutatea, încăpățânarea, cinismul, lașitatea, frica, lenea, prostia, slăbiciunea, precum și calitățile, pioșenia, visarea, altruismul, poate egoist, poate sincer, inteligența, spiritul artistic, punându-le față în față ca un Dorian Grey modern ce își privește portretul și acceptă că ambele imagini aparțin aceluiași nucleu.
O să aștept cu nepăsare de moment, sau poate chiar cu intrigă suferințele și tristețile ce mă vor aprinde ca un foc, punându-mă în ipostaza portretului desfigurat de păcate și vicii a lui Gray, cât și fericirile, realizările ce îmi vor stinge focul mâniei.
Până la urmă, asta înseamnă să trăiești. E prea bună viața mea ca să o schimb. Ori poate e doar influența de moment. Nu știu, raportându-mă la mine niciodată nu pot fi obiectiv. Dacă și peste 10 ani mă voi găsi fix în aceiași ipostază, în care sunt acum, fără a fi ceva schimbat, nu doar că există Dumnezeu, dar mă și iubește.
Mizantrop, temător, precaut, visător, aliat al frumosului și agent de publicitate al bunăstării interioare, promovator mai mult decât consumator, am toate elementele vieții pe care îmi doresc să o am.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=LatSCY2ON4M&w=420&h=315]
Sunt pregătit să trăiesc având în minte faptul că nimic din ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu