miercuri, 30 mai 2012

Victima societății de consum


Că detest cu tot sufletul meu sistemul corporatist nu cred că mai este vreo noutate. Știu toate textele care spun că de fapt postarea pe care o scriu se datorează unor corporații, și că este perfect normal ca banul să fie unealta de control a vieții. Însă cu toate acestea, pentru mine banul și sistemul corporatist sunt doi viermi ce se adapă din sângele și sufletul Omului, și când zic OM, mă refer la ființa aflată în stare naturală, nu captivă într-o cușcă de beton. Nu, țelul meu nu este banul, căci atât timp cât încă o să îmi pot procura hrană și îmi pot improviza măcar un adăpost, încă simt confort. Visele mele nu includ birou, clădire înaltă, hârtii, vilă, limuzină, bijuterii, restaurante, carduri și conturi, ci plajă, munte, nisip, cort, bicicletă, scara blocului, apa de izvor, tren, soare, natură. Doar că din păcate, acest mod de viață va trebui să rămână hobby, pentru că, la fel ca în multe alte situații, ceea ce vreau eu nu prea contează, contează ce vrea societatea.
Trebuie să dau Cambridge-ul. Iar pentru acest fapt, trebuie să mă deplasez de la Bacău la Iași (da, știu, putea fi mai rău, Arad-Constanța). Doar că nu pe 8 și 9 așa cum credeam eu, ci pe data de 3 iunie pentru proba orală, iar pe 9 pentru cea scrisă. Cea orală constă în a vorbi despre un anumit subiect 10 minute. Deci, voi cheltui 52 roni pentru 10 minute, asta după ce vineri, pe 1, am cursul festiv. Apoi, pe 9 iunie la ora 09:00 începe proba scrisă. Regulamentul spune că trebuie să vin cu 30 de minute mai devreme de începerea examenului. Adică la 08:30 să fiu acolo. Va dura până la ora 14:00, desigur cu pauze între probe. Însă ca eu să pot ajunge la ora 08:30 acolo, trebuie să mă trezesc la 04:00, să plec la 05:00, să ajung la 07:30 acolo. Vreau să știu și eu cine e suficient de rezistent încât să poată da un examen extrem de important după ce s-a trezit la 04:00, a suportat un drum de două ore jumătate, în condițiile în care mijloacele de transport îi provoacă amețeli, stând până la ora 14:00 în sala de examen? Nu știu, cert este că eu nu. Așa că singura soluție la îndemână este ca duminică, după ce termin cu proba orală, să caut un hotel destul de ieftin și cât de cât aproape de locul unde voi susține examenul. Deci, va trebui să plec cu o zi înainte, să îmi car lucruri personal cu mine, să dau iarăși 52 de roni pe transport, să îmi asigur bani de mâncare, să dorm o noapte la hotel pentru a fi apt să dau examenul. Apoi, mă întorc acasă și a doua zi merg la școală la orele de pregătire pentru BAC, căci am rămas complet în urmă cu materia la logică (DE CE NU AM ALES EU FILOSOFIAAAAAA??).
Așadar, iată că suma ce urmează să o cheltuiesc în următoarea perioadă este colosală. La toate acestea se mai adaugă cheltuieli pe la școală. Dacă reuşesc şi cu Cambridge-ul şi cu BAC-ul, trebuie să plec la facultate. Ideea e că biletul de avion costă aproape 200 de euro. 2 luni de zile nu o să mă pot angaja, aşadar o să trebuiască să mă descurc cu banii pe care i-am economisit din timp. Apoi, o să învăț dimineața, o să muncesc după-amiaza și o să dorm seara. Și toate astea pentru ce? Pentru un post unde o să fiu obligat să port cravată, să stau pe un tâmpit de scaun și să mă amăgesc cu motivul pueril că ''măcar cardul meu e fericit''.
Cam asta mă așteaptă în următorii 3 ani (poți să mă omori și nu dau nici un master, cel puțin nu după licență imediat). Și toate astea pentru nimic.
Nu știu dacă o să rezist, dar cert este că asta oricum nu contează. Ideea e că trebuie să lupt. Că o să reușesc sau nu, astea sunt detalii. Nu e treaba mea să dau pronosticuri. Treaba mea este să acționez. Cineva mă întrebase dacă asta este ceea ce mi-am dorit. Păi... nu! Doar că visele nu se împlinesc decât în basme... așadar, cu fruntea sus sunt pregătit de noi decepții, noi reușite. Asta e... încerc să mă adaptez într-o societate de consum, dar totuși... vreau să nu ne omogenizăm. Ci să umblăm în paralel!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu