luni, 21 mai 2012

Nervi, impulsivitate și filfizoni


Într-adevăr, momentele în care ne pierdem controlul fac parte din viața noastră. E inevitabil. Multitudinea de factori de stres te supune unei presiuni pe care nu o poți evita... însă o poți ignora. Desigur, asta dacă ai un foarte bun autocontrol asupra ta. Dacă nu, riști să te lași condus de sângele care se fierbe în tine, și aleargă prin venele tale. Atunci comiți cele mai mari greșeli. Pur și simplu, rațiunea este oprită, acea stare nocivă te face să vrei să o dai afară cu orice preț. Furia activează un sistem de apărare defectuos, care se bazează mai mult pe atac decât pe apărare. Așadar, ne trezim că spunem sau facem ceea ce în mod normal nu am face/zice niciodată.
Eu nu fac excepție. Ca orice om, am defectele mele. Unul dintre ele este că sunt foarte, foarte impulsiv în anumite situații. Desigur, introvertit fiind, starea mea de nervozitate este cumplită, atât pentru mine, care mă las măcinat adânc de acea stare, cât și pentru cei din jur, căci deși nu sunt agresiv fizic, acționez foarte imprudent. Dacă aș vrea să schimb ceva la mine asta ar fi... să stau ceva mai relaxat. Însă e cam greu.
Desigur, poate că o să vă întrebați care a fost sursa nervilor. Ei bine, poate că știți și voi că există multe categorii de oameni. Unii mai buni (pe care trebuie să îi cauți foarte bine, căci s-au ascuns foarte bine-ce altceva puteau să facă într-o societate atât de nebună??!!) și alții mai răi. Ideea este că ''ăștia răi'' sunt împărțiți în multe categorii. Însă cea despre care vreau să vorbesc acum sunt din categoria nesimțiți. Cunoașteți voi oare genul de persoană care se laudă cu cât a băut, cât a bătut, cât a fu...git, cât de tare e? Da, exact acei băieți sau fete din categoria ''diva/playboy wannabe''. Mda... păi specimenele astea simt nevoia să te critice dacă nu ești ca ei. Așadar, dacă ești un ''nerd'' ca mine care refuză să trateze femeile ca pe trofee, pumnii ca argumente sau hainele ca accesorii, o să ți se arunce în față expresii de genul ''trăiește-ți băi, viața''. În opinia unora, a-mi trăi viața înseamnă să mă folosesc de oameni ca să îmi ating scopul. Numai că eu chiar nu pot să abordez atitudinea de ''îmbat-o și bag-o în pat'', sau ''dă-te prieten cu el și zi-i să îți dea motorul'' sau ''cheamă-l și pe ăla că a luat mă-sa banii și să îl punem pe el la plată''. Așadar, e logic să mă enervez când aud ''hăhăhăhăh... fraier ești mă!!! Trăiește-ți mă viața''.
Mă deranjează să văd cum unii abia așteaptă să le zici ceva despre tine ca apoi să te ironizeze fix în fața acelor persoane de care râdea când era cu tine. Și sincer să fiu, mi se pare penibilă goana asta nebună a unora după haine. Chiar nu înțeleg de ce e atât de important dacă pe blugii mei scrie Levy's sau nu. Exceptând faptul că aceste personaje își aleg hainele în funcție de etichetă și profită de orice plimbare în parc pentru a-și etala mușchiul (sau osul, depinde de fizic) bine acoperit de tricoul Zarra, personajele acestea se folosesc de orice eveniment pentru a arunca o căruță de bani pe haine în stil Radu Mazăre, de parcă ar participa la festivalul de film de la Cannes. Pur și simplu, pentru unii cel mai important este ''să ies în evidență''.
Desigur, o singură melodie se potrivește situației...
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Dc_ERxFk9n8&w=560&h=315]

Dar desigur, nervos fiind fac doar prostii. Așadar, mi-am propus ca de azi înainte să stau calm. Complet calm. E foarte greu, dar dacă tot sunt un introvertit, iar nervii mă macină tot pe mine, e cel mai bine să stau calm. Păi nu? Până la urmă... filfizonii ăștia sunt chiar amuzanți. Atât de ignoranți, atât de limitați. E chiar distractiv să îi privești, asta dacă reușești să depășești starea nervoasă.
Concluzia: fiți voi înșivă. Da, știu că limitații ăștia nu știu cât e frumos să privești cerul și să te gândești la cât de mult ai avea de explorat dacă ai putea zbura și ai trăi veșnic. Știu că pentru copiii cu Jeep-uri ca idealuri e greu de înțeles cât e de frumos să arunci cu pietre în apă doar de dragul cerculețelor sau să alergi prin ploaie... dar ce naiba, fiecare cu treaba lui. Bucurați-vă de ceea ce vă place oameni buni. Nu aveți timp de pierdut între betoanele clubului, blocului, metalul mașinii etc. E prea scurtă viața să o pierzi fugind după bani, lux și fițe. Sunt lucruri mult mai frumoase de care să te bucuri.
Pace-n sine tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu